Contrabanda cu spirt de la sfârșitul secolului al XIX-lea

0
1028

În anul 1882 s-au impus o serie de accize pe producția și comerțul cu spirt. Astfel, autoritățile trebuiau să fie informate cu minimum două săptămâni înainte de către oricine dorea să fabrice rachiu, bere sau chiar spirt.

Din cauză că taxele erau foarte ridicate, a apărut contrabanda cu aceste licori. Printre zonele ce favorizau astfel de acțiuni se numară Vitan, Vacărești sau Bellu, deoarece erau spații întinse și greu de păzit.

Metodele prin care se practica comerțul ilegal de spirt erau multiple și dau dovadă de multă inventivitate, trăsatură specifică românilor. De la Constantin Bacalbașa aflăm cum era trecut spirtul de barierele orașului:

Găzarii: Aceştia aveau garniţe cu două funduri. Deasupra era petrolul iar în fund spirtul, romul sau coniacul.

Geamgii: Punătorii de geamuri aveau cutiile lor măsluite. In peretele de jos era practicată o deschizătură în care era introdus un tub de tinichea conţinând spirt.

Lemnarii: Căruţele cu lemne de la pădure treceau bariera încărcate, ca de obicei. Dar printre aceste lemne erau câteva trunchiuri mai groase, scobite in tot lungul lor, iar înăuntru iarăşi tuburi de tinichea cu spirt.

Înmormântările: Un convoi mortuar trecea bariera către un cimitir din oraş. In cap era popa care citea. In dosul coşciugului femei care se jeleau etc. În realitate era o banda de contrabandişti. Popa era un contrabandist, femeile erau din bandă iar dacă ridicai capacul coşciugului găseai cutii de tinichea pline cu spirt.

Femeile borţoase: Zilnic treceau prin bariera câteva femei cu pânticile la gură. Intr-o bună zi un controlor mai curios a pus mâna: pântecele nu era altceva decât o cutie de tinichea plină cu spirt şi fasonată astfel încât sa se adapteze corpului şi sa simuleze sarcina.”

Telegraful,25 august 1884
Sursa: Telegraful, 1884

Şi in acele vremuri se practica mituirea funcționarilor ce se ocupau de controlul mărfurilor, rezultatul fiind, desigur, în favoarea contrabandiștilor.

Însă direcția accizelor nu avea în subordine numai paznici și controlori, ci și spioni. Aceștia dădeau informații legate de locurile prin care urmau sa treacă grupurile de contrabandiști. De cele mai multe ori pistele erau false, spionii fiind chiar contrabandiștii, și astfel polițiștii erau trimiși în alte locuri. Un caz special a fost un evreu, Isac Sevillio. Având în spate o echipă ce lucra pentru el, profita și își denunța concurența, deoarece nu se implica personal în afacerile ilegale cu spirt. Prin această metodă el avea numai de câștigat, deoarece primea recompensa pentru denunțuri, le făcea zile fripte rivalilor, stricându-le afacerile, și îndeparta orice bănuială care s-ar fi îndreptat spre el.

Până în martie 1903, când au fost desființate accizele, mulți fabricanți s-au îmbogățit de pe urma contrabandei. Unii dintre ei însă, nu au avut așa mult noroc, fiind o treabă destul de riscantă.

Iată cum erau redate știrile vremii ce implicau și contrabanda cu spirt:

Telegraful,26 septembrie 1884
Sursa: Telegraful, 1884
Telegraful,17 aprilie 1884
Sursa: Telegraful, 1884
Telegraful,16 iunie 1884
Sursa: Telegraful, 1884

 

Bibliografie:

Bacalbașa, C.,  Bucureștii de altădată: 1871–1884, Editura Ziarului Universul, București, 1932.

Hamangiu, C., Codul General al României: Legi uzuale(1860-1900), Editura Alcalay, București, 1903.

Telegraful, 1884.

 

Autor:

    Corina Popescu

    Toate articolele

      NO COMMENTS

      LEAVE A REPLY