Galeriile Lafayette

de Andreea Apostu | 31.01.2020

În anii dintre cele două războaie, Galeriile Lafayette erau nodul comercial de lux al capitalei. Cu nume franțuzesc ispititor și sediu Art Deco ridicat în 1928, după planurile arhitectului Herman Clejan [1], acestea au introdus pentru prima dată în România conceptul de magazin universal, cu raioane dintre cele mai diverse, menite să-i scutească pe cumpărători de multiplele drumuri prin oraș. În limbajul de astăzi, am putea spune că aceste galerii erau un „mall” în miniatură.

Devenit magazinul Victoria în perioada comunistă, în prezent ansamblul și-a pierdut din strălucirea și modernitatea de altădată. Pe locul lui se afla înainte de 1928 vechiul sediu al librăriei Socec, ridicat în 1907. Noii proprietari de după război ai librăriei, atelierelor și editurii Socec, Andrei Șaraga și S. Schwartz, au luat legătura cu marile magazine „Aux Galeries Lafayette” din Paris, obținând o colaborare comercială, tehnică și financiară cu acestea. Întreprinderea franceză este cea care a finanțat, de altfel, ridicarea noii clădiri prin împrumuturi generoase [2].

La scurt timp după inaugurare, galeriile au devenit un reper modern al zonei. Ioan Massoff descria edificiul de la intersecția străzii Lipscani cu Calea Victoriei ca pe un „splendid palat cu șase etaje și trei subsoluri, durat pe o suprafață de 1800 metri pătrați”. Tot el lăuda spațiul comercial pentru aspectul său occidental și agitația neîntreruptă a clienților: „Astăzi, Galeriile Lafayette înfățișează ca o vastă întreprindere occidentală, cu 80 de raioane, cu imense vitrine ce-și schimbă ispitele în fiecare săptămână, cu mii de cumpărători ce se perindă zilnic ca un neîncetat șuvoiu prin largile galerii, pe scările monumentale ce duc dela un etaj la altul și în cele patru ascensoare în continuă mișcare.”[3]

sursa: „Realitatea ilustrată”, decembrie 1932

Economia de timp și prețurile fixe erau prezentate drept marile inovații și avantaje ale galeriilor. Până atunci, pretutindeni, de la negustorii ambulanți la cei cu prăvălii de pe Lipscani, tocmeala era la ordinea zilei. Pentru prima dată, bucureștenii aveau așadar de-a face cu prețuri inflexibile, lipsite de obiceiul de sorginte orientală: „Noua alcătuire comercială, organizată după pilda occidentală, reprezintă pentru cumpărătorul băștinaș în primul rând putința de a găsi în cuprinsul unui singur magazin mai tot ce-i face trebuință: deci economie de timp. Apoi, siguranța de a-și procura mărfuri trainice, moderne și de gust, la prețuri fixe, deci modeste. Introducerea prețurilor cu adevărat fixe era de mult un deziderat atât al comerțului românesc cât și al clientelei. Vestigiul de orientalism pe care-l constitue nesfârșitele tocmeli – acel război de uzură dintre negustor și client și din care învins iese fără doar și poate clientul – Galeriile Lafayette l-au desființat în cuprinsul activității lor.” [4]

Magazinul se mândrea cu raioane de pânzărie și lenjerie, galanterie bărbătească și de damă, mătăsărie, stofe, blănuri, confecții, tricotaje, încălțăminte, articole de sport, covoare și perdele, articole de voiaj și de menaj, porțelanuri, produse de toaletă și parfumerie, mercerie, flori, lămpi și lustre, jucării. Produsele proveneau atât din țară, cât și din străinătate, de la mărci recunoscute pe plan mondial. Personalul necesar funcționării acestor secțiuni număra nu mai puțin de 750 de persoane, care au fost instruite și pregătite de companie: vânzători și vânzătoare, șefi de raioane și inspectori de etaje. Pe lângă aceștia mai erau angajate alte 500 de persoane, lucrători ce se ocupau cu mentenanța imobilelor și aprovizionarea, astfel încât numărul total de angajați era de 1250. Proprietarii au luat în privința lor o serie de măsuri sociale de sprijin, cum ar fi înființarea unei bănci afiliate Centralei Cooperativelor, care acorda împrumuturi cu dobândă mică. Exista de asemenea și un serviciu medical, alcătuit din trei doctori, care acordau consultații gratuite angajaților și familiilor acestora.

Reclamele la Galeriile Lafayette te întâmpinau pe ziduri de cum intrai în oraș, fiind prezente și pe tramvaie, garduri sau în cele mai importante reviste, anuare și almanahuri ale vremii.

sursa: Reclamă la Galeriile Lafayette în Piața Sfântul Gheorghe.
sursa: „Ghidul Bucureștilor”, de Alexandru Cicio-Pop, 1935 – reclamă la Galeriile Lafayette.

În 1932, a avut un loc un eveniment inedit: artiști de teatru și operă au venit la Galeriile Lafayette ca să vândă produse. Banii obținuți în urma acțiunii urmau să fie folosiți pentru un cămin al artiștilor. George Vraca a vândut mărgele, Maria Filotti portrete de-ale actorilor, iar dna Bulandra trona la raionul de toillettes: „Un grup mare într-un loc. E rayonul strassuilor și podoabelor. Aci Vracca, mereu iubitul amorez, vinde perle la fel cu cele ce-i ies din gură în fiecare seară la teatrul Ventura. Elegantul Hoț de bijuterii, unde vroiați să fie, decât printre ele? A, dar iat-o pe mândra Ana Karenina. În cochetă rochie de stradă, prezidenta Sindicatului, frumoasa Maria Filotti vinde portrete de-ale camarazilor în folosul Căminului. În apropiere, suavă ca un nufăr, Marietta Sadoua, are mâinile de zăpadă. Îi este putin cam frig; ce vreți, e chiar la intrare. […] In schimb, d-na Bulandra, mai distinsă și mai grande dame ca oricând, prezidează rayonul de toalete” [5]. „Toalete” în sensul vechi, desigur, de totalitate a obiectelor de îmbrăcăminte care alcătuiesc o ținută femeiască, și nu în cel actual. Cât despre celebrul Constantin Tănase, acesta se aventurase tocmai la raionul de chiloți de mătase: „…Tănase, pudic și spiritual, petrece la stockuri de chiloți de mătase pură, ajutat de C. Toneanu și de glumele lui”[6]. Revista „Realitatea ilustrată” ne prezintă și o imagine cu acesta, aflat în toiul noii sale activități:

sursa: „Realitatea ilustrată”, 21 ianuarie 1932 – Constantin Tănase în postura de vânzător la Galeriile Lafayette.

Imagini mai clare din interiorul magazinului am găsit pe pagina Muzeului Jucăriilor. Este vorba despre 2 fotografii din 1939 cu raionul de jucării al magazinului, pe care le puteți admira mai jos. De la mașinuțe, trenulețe electrice, la diverse animale, mobile pentru copii și păpuși, oferta era bogată:

sursa:  http://muzeuljucariilor.ro/raionul-de-jucarii-de-la-magazinul-galeries-lafayette-din-bucuresti-1939/[/caption]
sursa:  http://muzeuljucariilor.ro/raionul-de-jucarii-de-la-magazinul-galeries-lafayette-din-bucuresti-1939/[/caption]

Fotograful german Willy Pragher ne-a lăsat la rândul său o serie de imagini cu interiorul Galeriilor Lafayette, în care putem discerne raioanele de confecții masculine.

sursa: https://www2.landesarchiv-bw.de – Fotografie de Willy Pragher cu parterul magazinului, în care se pot observa și denumirile raioanelor de la etaj: bonboniera, confecții domni și articol sport, mai 1941.
sursa: https://www2.landesarchiv-bw.de – Fotografie de Willy Pragher cu parterul magazinului, în care se pot observa și denumirile raioanelor de la etaj: bonboniera, confecții domni și articol sport, mai 1941.
Surse bibliografice

[1] Ioan Massoff, Strădania a cinci generații: Monografia Familiei Șaraga, Biblioteca evreească, 1941.

[2] Ibidem.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem. 

[5] Realitatea ilustrată, 21 ianuarie 1932

[6]  Ibidem.

Menu