Modernizări edilitare în Bucureștii anului 1938

0
1243
Realitatea Ilustrată, nr.615 - modele de tomberoane(1938
Modele de tomberoane
Sursa: Realitatea Ilustrată (1938)

 

O adevărată schimbare la față a Capitalei s-a petrecut în iunie 1938, când serviciile de salubritate au trecut din subordinea Primăriei Bucureștilor în cea a Uzinelor Comunale. Această schimbare administrativă, aparent neinteresantă, s-a dovedit în timp o adevărată reformă a salubrității bucureștene. Toate utilajele serviciului de salubritate – autocamioane, autocisterne, căruțe de salubritate, tomberoane – au fost reparate și vopsite.

Revista Realitatea Ilustrată face chiar un inventar al acestor înnoiri binevenite: „S-au reparat 145 de cotigi, 438 de tomberoane, 28 de autocamioane, 15 autocisterne, 4 autotractoare și 6 remorci. S-au luat măsuri pentru vopsirea tuturor vehiculelor, comandând materialul necesar.”[1] Uzinele Comunale au investit și în noi utilaje, investiții care erau urgente și necesare, și de care au beneficiat în mare măsură toți bucureștenii și vizitatorii Capitalei. Au fost cumpărate noi autocamioane performante de la Ford, sute de cărucioare pentru preluarea gunoiului stradal, 15 autocamioane pentru preluarea gunoaielor și a zăpezii, dar și mașini pentru stropirea și spălarea străzilor.

Investițiile nu s-au oprit doar la mașini și autocamioane, ci au vizat, așa cum era de așteptat, și un nou personal. Au angajat noi lucrători de salubritate cărora le-au crescut salariul de la 50 lei la 85 lei pe zi, supraveghetorilor le-a fost urcat salariului de la 90 lei la 190 lei pe zi, iar revizorii au ajuns să primească până la 6000 lei lunar. Această măsură curajoasă și costisitoare a fost luată pentru a înlocui vechile și relele deprinderi din trecut, când angajații Primăriei erau nepregătiți, necinstiți (toți angajații de la salubritate primeau mită de la cei din subordine), rău salarizați, nedisciplinați și obișnuiți să presteze servicii doar contra bacșișului primit de la locuitorul de rând al Capitalei.

Acești noi lucrători au primit, pe cheltuiala Uzinelor Comunale din București, noi uniforme, bocanci, caschete și șepci, iar pentru ca lucrătorii să fie câștigați pe termen lung, s-au aplicat și amenzi angajaților, civilizându-i prin amenzi care vizau beția, murdăria corporală, neglijența în ținută, maltratarea cailor din serviciul de salubritate, mita de la inferiori sau bacșișul de la abonați.

Odată făcută curățenia în ograda serviciului de salubritate al Capitalei, s-a trecut efectiv la curățenia orașului. Străzile au început să fie măturate și în timpul nopții, dar stropite înainte, pentru a nu provoca praf, stropirea străzilor fiind o premieră pentru București. În timp, s-a ajuns la spălarea a peste 7 milioane de metri pătrați zilnic, lucru care nu mai fusese întâlnit vreodată în istoria Capitalei. Spălarea străzilor se făcea așa de serios, încât se ajunsese la scăderea presiunii apei în tot orașul la orele de vârf. S-a hotărât ca spălarea străzilor să se facă doar în anumite intervale de timp, evitându-se orele 7-9, 12-14 și 18-20, când bucureștenii folosesc cel mai mult apa în propriile case și apartamente. O altă investiție majoră a fost construcția a 5 electropompe pe Dâmbovița, pentru a acoperi întreg necesarul de apă al Capitalei.

Realitatea Ilustrată, nr.615 -căruță spălată înainte să intre în oraș(1938)
Căruță spălată înainte să intre în oraș
Sursa: Realitatea Ilustrată (1938)

O altă noutate în salubrizarea Bucureștilor a fost combaterea prafului. Realitatea Ilustrată ne dă amănuntele tehnice care au dus la rezolvarea, cel puțin parțială, a acestei probleme: „Majoritatea străzilor Capitalei sunt pavate cu piatră având rosturile umplute cu nisip. Aceste rosturi dintre pietre, constituesc rezervorul permanent al prafului. La trecerea vehiculelor, acest praf este spulberat în atmosferă, constituind astfel o condiție grea de trai a locuitorilor. Pentru fixarea acestui praf între rosturi, s-au făcut diferite experiențe, întrebuințându-se bitum fluid, emulsie de bitum, în concentrații diferite. Încercările au avut loc pe mici porțiuni din bulevardul Tache lonescu, Șos. Herăstrău, Șos. Ștefan cel Mare și Str. Miron Costin. Până în prezent nu se poate anticipa asupra rezultatelor, găsindu-ne în perioada de observare.”[2]

Și pentru ca fața Bucureștilor să fie schimbată complet și rapid, s-au instalat, în regim de urgență, 300 de coșuri de gunoi pentru aruncatul hârtiilor și a diferitelor resturi, orașul București ajungând să aibă 457 de astfel de coșuri, fără să le mai numărăm pe cele pe care Societatea Tramvaielor le-a amplasat pe toate peroanele de așteptare, conform înțelegerii făcute cu Uzinele Comunale.

Realitatea Ilustrată, nr.615 - descărcarea gunoaielor la groapa de gunoi Voina(1938)
Descărcarea gunoaielor la groapa de gunoi Voina
Sursa: Realitatea Ilustrată (1938)

Conform estimărilor date de Uzinele Comunale din București pentru Realitatea Ilustrată din noiembrie 1938, după această reformă în salubrizarea Bucureștilor, cei 459 de lucrători ai Uzinelor Comunale ridicau zilnic din Capitală 26.374 metri cubi de gunoi, cifră destul de mare pentru acel an care ne indică extrem de clar nivelul de trai al bucureștenilor, dar despre asta vom scrie într-un articol viitor.

[1] Realitatea Ilustrată, nr.615, 1 noiembrie 1938.

[2] Realitatea Ilustrată, nr.615, 1 noiembrie 1938.

 

Autor:

    Edmond Niculușcă

    Toate articolele

      NO COMMENTS

      LEAVE A REPLY