Povestea Moaștelor Sf. Dumitru, ocrotitorul Bucureștilor

0
967
Sf Dumitru ocrotitorul Bucureștilor
Moastele Sf. Dumitru
Sursa: Realitatea Ilustrată, 1937

Se împlinesc două veacuri de când, pe vremea celei de-a treia domnii a lui Constantin-Vodă Mavrocordat, au murit la Bucureşti, numai într-un singur an, din pricina ciumei, treizeci şi trei de mii de oameni.
Printre aceştia au fost 233 de preoţi şi 3 arhierei, care au venit să stea la căpătâiul muribunzilor.

Aproape se pustiise oraşul!
Dealtfel, ciuma şi holera ne-au vizitat destul de des, în decursul vremurilor, iar poetul popular bucureştean spunea :

<<Unde-s tufe prin potici,
Sunt morminte de voinici.
Unde-s tufele mai dese,
Mormânturi de jupânese.
Unde-s tufele mai rari,
Mormânturi de fete mari.
Unde-s tufele mai vii,
Tot mormite de copii.>>

Ion Ghica povesteşte şi el, în scrisorile sale, despre acele timpuri. Între altele, citează următoarea frază caracteristică, din rapoartele către ocârmuire ale groparilor, care ridicau, cu căngi lungi, <<morţii>> găsiţi pe prispele caselor, pe lângă garduri, sau prin curţi:

<<Am încărcat cincisprezece morţi, dar n-am îngropat decât paisprezece, căci unul s-a sculat din car şi a fugit…>>

Pe acele vremuri, când oraşul lui Bucur era plin de băltoace, în care se scurgeu apele menajere şi era străbătut de şanțuri rău mirositoare, mocirloase chiar în timpul verii, iar lumea bea apă infectată din Dâmboviţa, nu este nici o mirare că strămoşii noştri nu mai puteau scăpa de molimă.

Se spune că un boier bucureştean, pe nume Mantu, îngrijorat şi el de această stare de lucruri, s-a gândit că oraşul nu are linişte, deoarece nu e pus sub ocrotirea unui sfânt.

Prin 1777, oştirile ruseşti, trecând prin ţara noastră, au năvălit în Turcia, întinsă pe acea vreme până la sudul Dunării. Boerul Mantu, care aflase că nişte turci din comuna Basarabof, de lângă Rusciuc, pescuiseră moaştele Sfântului Dumitru pe râul Lom, care trece pe lângă acest sat, a rugat pe generalul rus Salticov să i le dăruiască lui, pentru a ie duce la Bucureşti, care n-avea nici un fel de moaşte.

Şi astfel, s-a făcut că, acum 160 de ani, au fost aşezate la Mitropolie, cu încuviinţarea Mitropolitului Grigore, sicriul Sfântului Dumitru, care era cunoscut și pentru minunile făcute în Bulgaria. Locotenent-colonelul D. Papasoglu, în cartea sa „Istoria fondării oraşului Bucureşti”, tipărită în 1891, spune următoarele:

<<Părintele meu şi eu, precum şi toţi contimporanii mei, putem mărturisi, în frica lui Dumnezeu, că am văzut, cu ochii noştri, minunile săvârşite de acest sfânt>>

Sf Dumitru ocrotitorul Bucureștilor
Sursa: Realitatea Ilustrată, 1937

Prin secolul al XlX-lea, şi pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când nu existau la Bucureşti nici doctori, nici serviciu sanitar, s-au făcut pro cesiunile cele mai grandioase cu aceste sfinte moaşte. Luau parte la ele toţi boerii, călăre pe cai focoşi, în frunte cu Vodă şi Mitropolitul, înconjurat de tot clerul Capitalei, în odăjdii scumpe. Mii de oameni se îngrămădeau în jurul raclei şi cine reuşea să
sărute mâna sfântului, se considera că este ocrotit de orice nenorocire, atât el cât şi tot neamul lui.

Locotenentul Papasoglu povesteşte, ca martor ocular, cum sfântul ar fi potolit ciuma, pe vremea lui Caragea, la 1815, a stins holera pe vremea lui Kiseief, la 1831 şi a făcut şi alte multe minuni, aducând ploaie pe vremea secetelor.

Cum era să fie furat Sfântul

O ultimă minune a făcut-o în 1917, când nişte bulgari au furat sicriul cu osemintele dela Mitropolie, ducându-le cu un automobil, până aproape de Giurgiu.
Ei aveau de gând să le treacă dincolo de Dunăre, la Rusciuc. Dar sfântul s-a lăsat atât de greu — îmi povestesc nişte bucureşteni bătrâni – încât au plesnit toate cauciucurile automobilului, care n-a mai putut fi urnit din loc, nici cu boii.

In urma intervenţiilor făcute de Mitropolie, comandatura germană a luat partea noastră şi moaştele Sfântului Dumitru au fost readuse în Capitală.

Am crezut interesant sa reamintim toate aceste legende, acum, în ajunul sărbătoririi Sfântului Dumitru, când credincioşii vor veni din nou cu smerenie, să se închine la racla Sfântului. Se va comemora, de astă data, aniversarea a două sute de ani dela groaznica molimă, de pe vremea lui Mavrocordat, epidemie ce-a pus pe bucureşteni în căutarea unor <<Sfinte moaşte>>, care să ocrotească oraşul, prilejuind astfel aducerea la Bucureşti a Sfântului Dumitru din Basarabof.

Alex F. Mihail

Articol publicat în revista Realitatea Ilustrată, numărul 561 din anul 1937.

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY