Strada Pelerinilor – „Scăricica”

0
1334
Scaricica strada Pelerinilor

Strada Pelerinilor a fost una din străduțele pline de farmec din perimetrul Rahova-Uranus demolate în perioada sistematizării, în anul 1985.

Am încercat să localizăm cu aproximație corespondența acestei străzi pe harta Bucureștiului de astăzi:

strada pelerinilor localizare

Astăzi nu putem decât să ne imaginăm cum ar fi fost strada Pelerinilor din puținele fotografii rămase.

Iată cum era descrisă această străduță în 1928 de Henri Stahl, Bucureștii ce se duc:

„E un pitoresc drum, bolovănos, ce urcă, treaptă cu treaptă, greoi, din Strada Puţu-cu-apă-rece, până sus în dosul cazărmilor din strada 13 Septembrie, unde-ţi apare, peste pomii şi casele din coastă, nesfârşita veselă grădină a mahalalelor bucureştene, iar pe vreme limpede, în zare, silueta albastră a Carpaţilor, cu tăietura caracteristică a Bucegilor.

Trec puţini prin această străduţă cu scări abrupte: oameni grăbiţi urcând gâfâind treptele scofâlcite, spre a-şi scuti un lung ocol; trec pe seară Olteni, bălăbănind coşurile goale, cântând vesel din frunză, mergând spre odăile lor din Dealul Spirii, trec soldaţi şi ofiţeri, iar, la amiazi şi seara, lucrătorii din Arsenal.

Adevăraţii stăpâni pe Scăricică sunt copiii: se aleargă aici ca nebunii, urcând şi scoborând de un număr înspăimântător de ori dealul, găsind mai ales plăcere să vadă plutind pe râuleţul subţirel de lături ce curge veşnic la vale prin mijlocul Scăricicăi, beţişoare ori bărci tăcute, mâncând uneori bătaie, dintr-o foaie de caiet. Se bucură peste măsură văzând cum sar barca şi plutele peste groaznice cataracte la fiece treaptă. Când ploua tare şi pot urca dealul bălăcind în apă cu picioarele goale,bucuria lor nu are margini. Iarna apoi, când zăpada a nivelat treptele, când Scăricică este de sus şi pana jos un povârniş periculos de gheaţă, numai ei îndrăznesc să o urce cu săniuţele şi răsună Scăricică de veselia lor zgomotoasă.

Dacă te gândeşti cât de uşor s-ar întâmpla să treacă jos o trăsură tocmai în clipa când se prăvălesc nebuneşte cu săniuţa la vale, mărturiseşti că mult dragi trebuie să-i fie Celui din cer copiii…”

(Henri Stahl, Bucureștii ce se duc)

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY