Un Paște mai puțin fericit în Bucureștiul lui Eliade

0
1767
bombardamente aliate al doilea razboi mondial aprilie 1944

Pentru Mircea Eliade, primăvara bucureșteană nu era doar o experiență magică, ci și una mistică. Consistența luminii de april ascundea adevăruri neștiute încă și imposibil de știut vreodată, altfel decât printr-o intuiție fundamentală, ce semăna întru totul unei revelații: „— Ai văzut şi tu ce lumină extraordinară a fost astăzi, spuse. Venisem să te iau la plimbare… — Mi-am închipuit, şopti Ioana zâmbind. Mi-a părut rău… — Ce lumină extraordinară, repetă Ştefan, scăzând şi mai mult glasul. Puteai înţelege orice într-o asemenea zi, puteai pătrunde orice taină; parcă vedeai de-a dreptul în firea lucrurilor. Astea nu sunt ceasuri ca toate celelalte ceasuri…

Bombardamentele din București aprilie mai 1944

Sursa: https://romaniadacia.wordpress.com/tag/bombardamente-bucuresti-1944/

În Romanul adolescentului miop și în Memorii, Eliade apare ca un vânător obsedat de creșterile și descreșterile luminii pe cerul Bucureștilor, fie că este vorba de lumina însângerată a unui apus năucitor de toamnă sau de cea limpede a zilelor de primăvară. Ea este de fiecare dată mesagerul unui adevăr de dincolo de lumea aceasta, al unui „altceva” indescriptibil: „Lumina aceasta ascunde altceva. Viaţa întreagă ascunde altceva. Aşa cum sunt eu, aşa cum e Biriş, ascundem, fiecare dintre noi, altceva. Se află ascuns undeva în noi, în adâncul fiinţei noastre. Altceva.”

Însă cerul ascundea, primăvara, și un „altceva” cu mult mai amenințător. În locul zumzetului albinelor ori al sferelor de dincolo de bolta cerească, lumina de april mai ascundea uneori, în Bucureștiul lui Eliade, și zumzetul unor aripi de metal. Bondarii se încolonau, își desfăceau aripile leneșe și brăzdau albastrul pătat de nori, umplând străzile de larmă. Dar nu mai avem de a face cu o larmă veselă, căci în Noaptea de Sânziene cerul se deschide și pentru a lăsa să picure din el moartea.

Bombardamente Bucuresti aprilie 1944 Mircea Eliade

Sursa: http://turistinbucurestiro.blogspot.ro/2013/08/bombardamentele-aliatilor-1943-1944.html

In ziua de Paște a anului 1944, ca o sumbră revelație, cerurile s-au prăvălit peste București sub forma bombelor incendiare. Episodul din romanul publicat în exil în 1955 este cu atât mai interesant cu cât Eliade nu a trăit el însuși bombardamentele din capitală, la vremea aceea, în aprilie 1944, aflându-se încă la Lisabona, în funcția de consilier cultural. Când începe așadar la Paris, în 1949, redactarea Nopții de Sânziene, scriitorul începe și un lung exercițiu al rememorării: rememorarea unui paradis pierdut, Bucureștii copilăriei și tinereții sale, dar și cea a unei Beatrice pierdute, Nina Eliade, al cărei deces survine tot în 1944, an de tristă amintire în istoria deopotrivă națională și personală. Bucureștiul ce se năruie sub bombardamentele aliate devine prin urmare o concretizare a vieții de până atunci a lui Eliade, care se năruie sub loviturile istoriei. De capitală îl leagă totul: este orașul luptelor sale de adolescent și al afirmării timpurii, orașul părinților, al prieteniilor și al iubirilor.

Nu ne mai mirăm prin urmare că pasajul din Noaptea de Sânziene dedicat bombardamentului din duminica Paștelui este atât de tulburător. Liniștea declinată în nuanțe de albastru a acelei zile este brusc spartă, pentru personajul Irina, din perspectiva căruia este relatat momentul, de alarma antiaeriană. Ceea ce la început părea un simplu exercițiu devine realitate: „Irina ridică fruntea şi privi. Cerul era tot atât de albastru. Doar că începuse să fie punctat cu nouraşi albi, foarte mărunţi, ca o erupţie, care apăreau ca din senin şi se risipeau repede. Privind cu mai multă atenţie, zări, foarte sus, o sticlire metalică, apoi încă una, până ce, clipind des ca să-şi limpezească ochii, descoperi întreaga escadrilă, zburând în ordine, fără grabă, ca la o paradă. Zgomotul motoarelor se auzea din ce în ce mai clar, cu toate salvele artileriei antiaeriene. Irina îşi prinse fruntea în amândouă mâinile şi rămase aşa câteva clipe.”

Bombardamente in ziua de Paste Bucuresti 1944

Sursa: http://turistinbucurestiro.blogspot.ro/2013/08/bombardamentele-aliatilor-1943-1944.html

Eliade mărturisea, în Încercarea labirintului, că nu fusese nici o clipă credincios în tinerețe. Nu putem pune atunci decât pe seama nostalgiei decizia de a îndrepta pașii Irinei, în toiul căderii bombelor, spre o biserică, în care teama de moarte va fi trăită colectiv, iar vocea preotului, strigând „Christos a Înviat” și acoperind zgomotul bombelor, va conferi o stranie măreție clipelor de restriște: „În acea clipă exploziile se auziră în şir, din toate părţile, şi toate geamurile săriră în ţăndări. Lumânările se stinseră ca dintr-o singură, nevăzută suflare. Preotul îşi împreună tremurând mâinile şi le înălţă către catapeteasmă. — Christos a Înviat! strigă el cu un glas neaşteptat de puternic. Adevărat că a Înviat! Christos, Dumnezeul nostru, a înviat cu moartea pre moarte călcând! Împăratul nostru ceresc a înviat!… Doamne, Dumnezeule mare, adăugă coborând deodată glasul şi îngenunchind în faţa altarului. Vrăbiile începură să zboare tot mai jos, pe deasupra femeilor cu frunţile lipite de lespezi, amuţite.”

Bucuresti 1944 bombardamente aliate

Sursa: https://romaniadacia.wordpress.com/tag/bombardamente-bucuresti-1944/

Momentul prilejuiește un fel de regăsire: regăsire a sprijinului, pentru Irina, dar și pentru Eliade însuși, necredincios din fire, dar reunit astfel în parte cu spiritualitatea societății în care s-a format. Nu este vorba despre o convertire, departe de noi gândul, ci de o regăsire în interstițiile lumii originare, ale acelui paradis pierdut, cu toate luminile, umbrele, mirosurile și contururile sale. Părăsirea lui duce la o năruire lăuntrică, căreia năruirea Bucureștiului real îi răspunde: „Treptele bisericii erau acoperite de moloz şi ţăndări de sticlă. Cerul se întunecase; un nor negru de fum se înălţa spre miazănoapte şi văzduhul era încărcat de funingine şi praf. Soarele se întrevedea, parcă foarte aproape, palid-roşcat, prin pâcla fumurie care se lăsase deasupra oraşului. Un zvon nedesluşit de voci speriate, întretăiate de ţipete surde, răzbătea din toate părţile.”

Cerul albastru dispăruse lăsând loc acelui „altceva” întunecat să ia cu asalt străzile capitalei, transformate în țăndări și țipete. Din limpede, lumina devine încețoșată, iar contururile indiscernabile: „Pe trotuarele murdare de moloz şi funingine, la ferestrele cu geamuri sparte, prin curţi, apăreau şi dispăreau oameni buimăciţi, chemându-se unii pe alţii, ridicând necontenit privirile spre cer, întrebându-se ce se întâmplă.” Străzile se transformaseră în aglomerări confuze de moloz, iar Irinei îi este aproape imposibil să își dea seama în ce cartier se află sau unde anume se terminau înainte casele și începea trotuarul: „Pe locul unde se aflase casa Ioanei, şi alte multe case dimprejur, erau acum câteva movile fumegânde de cărămizi şi moloz care se revărsau până în mijlocul străzii. Grupuri de oameni urcau şi coborau peste ruine, clătinându-se, orbiţi de praf, împiedicându-se în fiare şi bârne, strigându-se în neştire şi acoperindu-şi apoi repede gura cu palma, ridicând la răstimpuri amândouă braţele, însângerate, către cer.”

Landesarchiv Baden-Württemberg - Dokument:

Sursa: Landesarchiv Baden/Foto: Willy Pragher

Zvonuri ciudate îi ajung la urechi protagonistei, în învălmășeala creată: „Au distrus Gara de Nord! înţelegea ea. Au bombardat Atelierele Căilor Ferate!… Au distrus… Au bombardat… Arde Calea Victoriei… Au distrus… Americanii… Au bombardat…” Literatura nu respectă întotdeauna întocmai realitatea. Eliade condensează în bombardamentul din ziua de Paște a anului 1944 toate celelalte momente similare care au avut loc în acea lună aprilie, printre care și primul bombardament, de pe data de 4, când ținta principală a aliaților a fost Gara de Nord, pentru a împiedica aprovizionarea trupelor germane pe frontul de est, unde sovieticii tocmai repurtau succese. În ziua de Paște, bombele au căzut din nou în zona Grivița, dar cu mai puțină acuitate.

Bombardamente al doilea razboi mondial Bucuresti 1944

Sursa: http://adevarul.ro

În total, în timpul bombardamentelor din aprilie 1944, 3.456 de case au fost distruse complet, 3.473 au fost nimicite parțial, 401 au fost avariate și 2.305 au suferit de pe urma incendiilor. Numărul morților s-ar fi ridicat la 5.524, iar cel al răniților la 3.373. Peisajul capitalei va rămâne, câteva luni, unul al dezolării, urmele bombardamentelor adâncindu-se, ca niște răni, în carnea orașului și în memoria locuitorilor săi: „Era o dimineaţă de mai şi din curţile vecine se revărsa mirosul tare de liliac sălbatic. Pe aici, căzuseră foarte puţine bombe, dar strada era aproape pustie şi casele cu transperantele lăsate păreau părăsite. Irina mergea repede, aproape alergând, căutând un taxi. Îl zări de departe, aşezat pe marginea trotuarului. Strada era tot aşa cum o lăsase, desfundată de cratere, pe jumătate blocată de dărâmături. Movilele de cărămizi, moloz şi grinzi nu putuseră fi clătinate. Rămăseseră acolo, parcă mai provocatoare acum, după atâtea ploi care le îndesaseră în propriul lor trup, făcându-le mai dure, mai indiferente.”

Landesarchiv Baden-Württemberg - Dokument:

 

Sursa: Landesarchiv Baden/Foto: Willy Pragher

Fără să fi trăit momentele bombardamentelor din București, ci pe cele de la Londra, din 1940, Mircea Eliade a reconstituit episodul năruirii orașului mitic al adolescenței sale, în timpul propriei năruiri lăuntrice în exil, la Paris, după ruperea prematură a cordonului ombilical care îl lega de țară și după dispariția, la fel de prematură, a soției sale. Romanul Noaptea de Sânziene constituie prin urmare nu doar cronica unui război, ci și cea a unei duble pierderi, neanunțate, și tocmai de aceea aproape cu neputință de suportat.

Bibliografie

Surse primare

Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene, Humanitas, București, 2003

Surse secundare

http://adevarul.ro/news/bucuresti/mari-dezastre-bombardarea-bucurestilor-44-mii-morti-sute-cladiri-facute-praf-fotografii-socante-1_50bde9247c42d5a663cfca00/index.html

http://magazinistoric.blogspot.ro/2014/05/o-zi-cu-soarele-intunecat-de-bombardiere.html

Autor:

    Andreea Apostu

    Toate articolele

      NO COMMENTS

      LEAVE A REPLY