Articol integral apărut în Magazinul | 1931
O noapte de emoții și surprinderi mi-a fost procurată din plin cu prilejul pătrunderii mele, în mod clandestin, în casa de toleranță a Elenei Dineseu. Omul care mi-a deschis drumul — un fost oaspete al Azilului de Noapte— m’a încredințat decuseară în mâinile portarului cu recomandația ca fiind sora lui să mi se dea adăpost pentru o noapte. Deghizată în costumul greoi al femeii dela țară, venită pentru muncă, nimeni nu m’a bănuit. Și astfel am putut culege impresiile, de mai jos:
Casa cu ziduri falnice alături de care străjuește timid o cruce de piatră, își poartă cu semeție faima (dela un capăt la altul al orașului. Stăpâna a știut să-i dea o „aiură” de eleganță și romantism intitulând-o „Cassanova”, după numele ațâțător al celebrului cuceritor de inimi. Sau poate că nu e decât „casa nouă”? Elena Dinescu a scos cu voe bună din purcoaele de bani, adunate în casa din strada Brezoianu — opt milioane — vârându-i în monumentala clădire din cartierul Dudeștilor. Confortul și oarecare eleganță, împrumută buchetului bogat de pensionare, o doză de caldă atracție.
Oaspetele — clientul — cum îi spun fetele, c bine primit. Sunt plini de bunăvoință cei doi portari Spiru și Tudor, cari fac cu schimbul la intrare. Dau, fără să li se ceară, deslușirea:
— Avem marfă bună, ceva fain… E vorba de vre-o minoră ademenită recentă de proxenetă.
Orele 7 seara. Fetele s’au deșteptat din toropeala celui de-al doilea somn, frunzăresc în grabă resturile de mâncare rămase dela dejun și apoi, ca la o poruncă, încep „ferchezuiala”, care trebue să le ducă în salonul de primire dela parter, proaspete și cu dispoziție specială…
Elena Dinescu, întovărășită de directoare, Ecaterina Petrov, trec în revistă pe fiecare. Tanți Blonda, Marieta Blonda, Lenuța Sașia, Lenuța cu coade, Mioara, Mimi, Puia, Coca, etc., toate trebue să defileze prin fața celor două perechi de ochi cercetători.
Jos, în salon, Costică Dragau, pianistul, atacă primele note pe clapele de fildeș. E o frântură de vals luminos, care te îndeamnă, fără voe, să-ți legeni trupul în ritmul plăcutelor îmbinări de tonuri. Drăgan, un tânăr cocoșat, cu figura negricioasă, mlădiță a caselor, în care dragostea corpului e un conținu târg, e fiul proxenetului Gheorghe Gândac și al cunoscutei cântărețe Drăgana Gândac. Pianul cântă aproape fără întrerupere. Fetele au începui să danseze între ele sau flecăresc prin colțuri, când deodată ochii tuturora s’au ațintit spre ușă. Primul oaspete a apărut. Lenuța Sașia e cea care face primii pași xde atac șoptind celor din preajmă:
— Ia!… gineală!… expresie care s’ar putea tălmăci astfel:
— Fiți atente!… sosesc clienții. Începe seducția în mod natural, cu priviri languroase și apropieri convingătoare.
Treptat, treptat, încăperea se umple de vizitatori. Lume pestriță: dela băiatul de prăvălie, până la cel mai distins intelectual. O scară urcă sus la etaj. întâi într’un hol, unde se face consumația: cafea, dulceața, prăjituri. Băuturile au fost interzise, din Noembrie trecut. Din hol se deschide un culoar care are de oparte și de alta încăperile fetelor, camerele sunt curate. atrăgătoare. Deasupra se ridică un alt etaj amenajat la fel.
Spre miezul nopții interiorul întregii clădiri e răscolit de un zumzet surd, întrerupt adeseori de hohote puternice de râs sau de năvala sunetelor armonioase, când se deschide ușa din salon. Unele din pensionarele clădirei Cassanova se pierd prea mult în vârtejul dansurilor și-și uită atribuția — aceea de a acapara, în cursul unei nopți, cât mai mulți bărbați.
Un braț vânjos ți-a împrejmuit talia, o voce caldă iți șoptește, cuvinte desmierdătoarc și amețeala vine pe negândite. N’ai vrea să te mai depărtezi de pieptul strâns lipit de-al tău și pentrucă amintirea realității țipă puternic în tine, te căsnești să prelungești cât mai mult agonia plăcerii. Dar ochii neîmblânziți ai Ecaterinei Petrov stau veșnic la pândă. Veche proxenetă, ea nu vede în tânăra fată, decât o marfă, bună pentru cea mai înverșunată speculă. Ea e aceea care încheie târgurile, indicând prețul, cu toate că tariful general e fixat: O sută de lei.
Din banii căpătați nu intră nimic în buzunarele vânzătoarelor de plăcere. În salon tronează monumentală — casa de bani. împărțită în mici cutiuțe, câte una pentru fiecare fată. Acolo, după clipele de apropiere asupra cărora femeia publică trece inconștient cu gândurile — pensionara trebuie să depună ultima lețcae, primită dela bărbații car au primit-o în timpul unei nopți.
Spre zori, figurile au pălit, vocile și-au pierdut din voiciune, gesturile devin lente, aproape plictisite. Dar masculi noui sosesc din oraș. Elena Dinescu și Ecaterina Petrov trebue să împingă, să certe fetele prin colțuri, gonind cu amenințări, oboseala care începe să se cuibărească prin trupuri. Două fete figuri de copile — o achiziție proaspătă a casei, tresar și încearcă să se depărteze, când un tânăr, în uniformă cenușie împodobită cu eghileți albi, vrea să le vorbească. Sunt două minore, fugite dela oficiul de vagabonzi.
— Ce căutați voi aici?
Ele nu răspund. Pe figurile lor nu poți citi nimic. Dar silueta grasă a stăpânei a răsărit ca din pământ. Cu lin surâs dulceag pe buzele veșnic fardate, femeea, care de un deceniu și jumătate nu vrea să depășească vârsta de treizeci de ani, știe minunat de bine să pună lucrurile la punct: a scos din casa de fier câteva bancnote, care-au trecut discret în mâna indiscretului. Conversația se schimbă. Există un grup întreg de salariați oameni cu autoritate cari vin la sfârșitul fiecărei luni să-și încaseze „șperțul” toleranței și protecției oferite. Pentru ochiul lipsit de pătrundere, clădirea Cassanova e o grădină de fete tinere și frumoase, dispuse în orice moment să-și vândă grațiile. Masca mincinoasă, care acoperă realitatea e ruptă de zorii zilei. În clipa când portarul a închis ușa, după ultimul oaspete, plictiseala, oboseala și toropeala pun stăpânire pe pâlcul de femei, din
salonul de primire Tanți blonda a ațipit pe un colț de canapea, într’o atitudine indecentă. Lenuța cu coade și Marieta blonda joacă tabinet. Elena Dinescu și Ecaterina Petrov discută cu aprindere, lângă masa care întruchipează ministerul de Finanțe. În urmă patroana scoate un mănunchi de chei și deschide casetele. Un număr mare de hârtii sau goliciunea pereților de tablă aduc după sine îmbrățișări, mângâieri, sau insulte, loviri:
— Ai stat de distracție și nu ți-ai văzut de interes… țipă ea amenințător și nu arareori palmele-i zdravene de femee bine hrănită cad peste obrajii ofiliți de veghea continuă a nopților.
Proxeneta pune multă judecată pentru ducerea la bun sfârșit a afacerilor. O vezi de câteva ori pe drumul până sus la pod unde și-a aciuat fetele bolnave de teamă să nu fie descoperite de poliție. Cu mâncăruri alese caută să le întremeze organismul, pentrucă în clipa vindecării să aibă acceaș putere și vioiciune ca mai înainte. Parte dintre ele sunt trimise la ferma de pe drumul Olteniței, condusă de tânărul ei soț Octav Dinescu, personaj care se complace minunat în a face avere de pe urma acestei triste meserii.
În clădirea Cassanova se produc din când în când surprize. Câte o veche pensionară, pe care patroana o crede cu trup și suflet atașată ei, a dispărut fără veste. Rudele apropiate i-au făcut vizite mai dese în ultimul timp. Treptat parte din rochii și rufărie au fost puse astfel la adăpost. Și într’o clipă, când ochii portarului au fost îndreptați în altă parte, cu spaimă și emoție fata a pășit în stradă. Impozanta locuință rămâne în urma ei ca un vis urât, chinuitor. Câtva timp să mai fi rămas și atmosfera
din clădirea Cassanova ar fi înăbușit-o.
Cu priviri neîmblânzite stăpâna localului și directoarea urmăresc activitatea fiecărei fete, care trebue să primească îmbrățișările degradatoare ale străinilor, să mângâe, să radieze de o continuă putere de viață, să mănânce și să doarmă numai între ore îngrădite, nedându-i răgaz pentru o clipă de uitare într’ale vieții. Dispar din casa de toleranță când au dibăcie și oarecare șansă. După socotelile patroanei bietele pensionare îi rămân veșnic datoare. Și atunci firea timidă, fără voință și cu nervii zdruncinați, îndură jugul până i se ruinează sănătatea în așa hal, că însăși proxeneta este nevoită să o zvârle în stradă.