Articol integral apărut în Magazinul | 1939

După dărâmarea halei de vechituri, negustorii de acolo s’au mutat într’un fel de curte vastă, tot depe Văcărești, puțin mai departe de unde era vechea hală, și îngrămădind lucruri de tot felul, au făcut din acea curte un labirint, cu înguste poteci printre mormane de obiecte heteroclite. Acest curios bazar are o clientelă cu mijloace cum nu se poate mai reduse.
Clienți cari și-au redus de asemeni necesitățile la minimum posibil. Cumpărările se fac după o atentă examinare a obiectului, după lungi și obositoare negocieri. Sărăcia exală aci un miros specific, de mobile cu păduchi de lemn, de sdrențe gata să se pulverizeze, de piele, cauciuc și sudoare. Negustorii desfășură însă o activitate febrilă și oarecum extra-comercială. În adevăr, ciocanele cad ritmic, ca să dreagă picioarele frânte ale mobilelor vechi, pensulele lăcuesc din nou tăbliile leproase ale paturilor. O animație fictiv comercială, — fiindcă nu se ivește niciun client. Rareori, câte un curios fără treabă, intră în acest labirint de vechituri, se uită distrat la garderobele cu oglinzile sparte sau la statuele de gips vopsit, ce reprezintă doi arapi cu nasul căzut, și trece fără să cumpere nimic.

Negustorii de aci nu te îmbie. Nu trag de mânecă pe client. Ei știu că cine vine aci să cumpere un pat, îl cumpără dacă-i vor ajunge banii, dar că e inutil să inviți pe un trecător să cumpere un pat solid, dacă are acasă un pat valid. Un negustor a sosit chiar acum cu o mobilă cumpărată de ocazie din oraș. E un fel de planșă, din care curg scândurile. Ce-o fi asta? Tăblie de pat ancestral, de masa fără picioare?

Cât ai clipi din ochi, scândurile dezarticulate ce abia se mai țin una de alta, au fost răzimate în “picioare” de uluci, un negustor începe să bată în ele cue cu ciocanul, apoi însurupează niște arcuri de cuer, ondulate larg, ca majusculele caligrafice, în timp ce alt negustor a și început să vopsească cu lac această mobilă nouă. Din obiectul amorf de adineauri, a apărut acum, ca la gestul unui scamator, un cuer din cele ce se pun în antreuri. I se fixează la mijloc o oglindă rătăcită, care a aparținut cândva altei mobile, și astfel, cu elemente disparate, rămase din diferite mobile vechi, descleiate și fărâmițate, negustorii aceștia au fabricat pe loc, cu o dexteritate uimitoare și multiplă, de dulgher, tâmplar și tapițer laolaltă, o piesă nouă, o piesă neașteptată.

sursa: Magazinul, 1939.

Sunt atât de îndemânatici și ingenioși acești negustori-făurari, încât sunt în stare ca dintr’un aparat de radio detracat, o spetează de chaise-longue și un fragment de „parbriz”, să scoată o masă de noapte! De altfel, acesta e misterul negoțului în chestiune, cu care negustorul de vechituri izbutește să-și câștige traiul. Într’un compartiment se vinde veselă și manufactură, ciorapi „remaiați” lângă tingiri cu găurile astupate cu cositor și apoi lustruite, ca noui. Totul, sub poleială, e ciuruit, putrezit sau ros de carii și molii.
Un negustor vinde panglici, corsete, mănuși și alte mărunțișuri ale frivolității feminine. Or, toate aceste obiecte de trusou, au mai servit cuiva. Panglicile sunt călcate cu fierul, dar decolorarea lor persistă; roșul a devenit roz, iar negrul cenușiu. De unde a colecționat omul acesta atatea centuri și corsete? Și cine i le cumpără? Mici purcoaie de nasturi amestecați, lângă șireturi de tot felul, broșe de tinichea cu sticlă, pantofi cu crăpăturile cârpite, o mână-proteză lângă un gramofon cu pâlnie.

La o tarabă, sticluțe cu parfum sintetic ce miroase a tinichea încinsă, aliniate după înălțime. Piepteni semi-circulari, de celluloid roz sau verde, cum poartă servitoarele tinere. Broboade violent colorate, pânză cu floricele, un soutien-gorge cu petece. Un alt negustor expune… piese de radio. Lămpi uzate și haut-parleuri demagnetizate. Șurupuri și sârmă înodată. În altă stradă ce dă în Văcărești, sunt magazinele de haine vechi, care au făcut bune afaceri cu polonezii. Hainele atârnă în jurul ușilor ca o pădure de spânzurați fără capete.
Apoi, vin pantofarii; la rând, sunt expuse ghetele de damă stil 1900 și galoșii sparți. Labirintul acesta cu vechituri e paradisul servitoarelor și cochetelor din unele blestemate străzi învecinate, care-și petrec ceasuri întregi în fața tarabelor cu sticluțe de parfum și mănuși disparate, așa cum întârzie cucoanele în fața vitrinelor feerice de pe Calea Victoriei…