Articol integral apărut în Magazinul | 1933

Astăzi sunt purțați atât de nobili, cât și de popor, de tineri și de bătrâni, îi întâlnești în saloanele luxoase de dansuri ca și la serbările vesele dela sate. Ciorapul, fie el chiar și de mătase, nu mai este pentru nimeni o noutate, ci un lucru de primă necesitate.
Dar acum patru sau cinci sute de ani era un obiect scump și rar a cărui întrebuințare nu era cunoscută celor din popor. Bonetierii cari se ocupau cu împletirea și comerțul ciorapilor, făceau parte din cele cinci corpuri de elită industrială a Franței. Aveau dreptul de a-și alege un staroste, purtau haine cu franjuri și spadă ca cei din nobilime. Împletirea ciorapilor se făcea cu mâna. Regina Franței avea doamne de onoare, care aveau obligația de a împleti ciorapi pentru augusta lor stăpână și care erau mândre de misiunea ce li se încredințase. Pe vremea aceia ciorapul de mătase era lucru rar și articol aproape neobișnuit. Se spune că regele Angliei, Iacob I ca să poată primi ambasada spaniolă într o ținută demnă, a fost nevoit să împrumute ciorapii contelui de Mar. Pe atunci ciorapii de mătase se împleteau numai în Spania unde se întrebuințau cârligele de oțel, fiindcă secretul cârligelor catalane era necunoscut în Europa.

Se mai spune în istorie că, Spania a făcut cadou regelui Henric al II-lea al Angliei o pereche de ciorapi de matase. Regele a rămas impresionat de această dovadă de prietenie și încântat de dar. Lordul Thomas Gresham, Rotschild-ul epocii, căruia Anglia îi datorează înființarea Bursei, a oferit și el Reginei Elisabeta o pereche de ciorapi de mătase.
ldeea de a mecaniza împletirea ciorapilor, revine unui îndrăgostit. Pastorul William Iee iubea pe frumoasa Mary Patson. Tânărul Pastor se ducea adeseori să-și vadă logodnica, pe care o găsea ocupată întotdeauna cu împletirea ciorapilor de lână pentru săraci. Zadarnic o ruga William să se odihnească; în loc să numere ochiurile de pe cârlige, să-1 privească puțin și pe el și să numere mai bine cuvintele duioase ce-i spunea. Zadarnic! Mișca din ce în ce mai repede, nedând atenție logodnicului ei, nepăsătoare ca și destinul care strivise pe cei pentru care împletea sub călcâiul lui.

William Iee dispăru aproape o jumătate de an. După această scurgere de vreme aduse în dar logodnicei sale o mașină la care ochiurile ciorapului se împleteau automat. Miss Marry încântată de dar și fericită că logodnicul ei s’a înapoiat, aruncă în foc acele de împletit, lucrând pe viitor numai la mașina inventata de William Iee. Invenția face senzație în Anglia. William instalează ateliere. Primește vizita Reginei, care pleacă desamăgită că nu se pot împleti decât ciorapii de lână.

sursa: Magazinul, 1933.

Ar fi dorit să se poată împleti și ciorapi de mătase, dar mașina se afla încă la primele încercări, din această cauză Regina refuză să acorde inventatorului dreptul de monopol. Ca și călugărul Berthlot Schwarz care nu descoperise publerea pentru uciderea oamenilor în răsboae, tot astfel și Pastorul William Iee inventase mașina de împletit, nu pentru ciorapii de mătase, ci pentru cei de lână. După încercări îndelungate reușește în cele din urmă să fabrice și ciorapi de mătase. Intră în conflict însă cu lucrătoarele sale, care-i distrug atelierele și sărmanul inventator scapă cu viață fugind în Franța.
Acolo, fiind sprijinit de Curte deschide atelierele noui. Camarila de la Curte se hotărăște să-l boicoteze. Doamnele de onoare deșiră ciorapii, prezentându-i Reginii ca impracticabili, făcând în felul acesta inventatorului o reclamă cât se poate de proastă. Dar incorectitudinea este descoperită. William roagă pe Henric IV să-i acorde dreptul de monopol. Între timp regale este ucis de Ravaillac, iar Maria de Medicis era prea ocupată cu chestiunea regenței, ca să mai dea importanță cererii inventatorului, care moare uitat, ca mai toți inventatorii din anul 1610.

Fratele său care-l secondase în întreprindere se întoarce în Anglia deschizând la Londra ateliere mari sub protecția reginei Elisabeta. Dar Ludovid al XIV-lea, regale Franței, trimite la Londra pe iscusitul său Hindret, pentru a fura planurile mașinilor de împletit ciorapii de mătase. Drept răsplată, pune la dispoziția acestuia castelul de Madrid, dela Bois de Boulogne, pentru a instala înăuntru ateliere pentru împletirea lor.
Abea după un secol și jumătate se poate vorbi despre o industrie serioasă a acestui articol de îmbrăcăminte. Astăzi ciorapii, chiar și cei de mătase au ajuns un articol banal. Se fabrică sute de milioane de perechi anual cu mașina de împletit, care mai păstrează principiul inventatorului William Lee. Perfecțiunea mașinei se datorează insistențelor clasei aristocrate, căreia îi revine și progresul indiscutabil al acestei industrii.
Dacă pe vremuri când piciorul era ascuns de rochii lungi, persoanele din clasele aristocrate acordau atâta atentie ciorapului de mătase, atunci dacă William Iee ar fi trăit in epoca noastră, cu moda rochiilor scurte, probabil să nu ar fi murit de mizerie.
După cum vedeți, stimate doamne, ciorapul subțire și transparent, care vă înfrumusețează piciorușele, își are și el un trecut destul de furtunos și sbuciumat. Odinioară era aristocratic și decent, iar astăzi a devenit democrat și obrasnic!