Pe urmele lui Marcel Iancu prin cartierul evreiesc

2
24818

Personalitate artistică de o complexitate deosebită, Marcel Iancu este unul dintre românii mai cunoscuți și apreciați dincolo de hotare decât în țara în care s-au născut și au creat o bună parte a vieții.
Pictor, arhitect și eseist, grafician și scenograf de origine evreiască, Marcel Iancu s-a născut la 24 mai 1895 în București. Învață la liceul Gheorghe Lazăr, unde alături de colegii săi Tristán Tzara (pseudonimul lui Samuel Rosenstock) și Ion Vinea înființează revista Simbolul. Studiază apoi arhitectura la Zürich și tot acolo face parte din grupul care pune bazele mișcării Dada (alături de Tristán Tzara, printre alții). Urmează o perioadă petrecută la Paris, unde ia contact cu avangarda artistică europeană, după care revine în țară în 1922. Aici își va prezenta concepțiile estetice despre noua viață a orașului în revista Contimporanul, fondată împreună cu Ion Vinea.

Ne proclamăm în stare de revoluție permanentă față de tot ceea ce devine procedeu, sistem, rețetă și gargară în artă indiferent de ordinea lor cronologică: de la realismul osificat până la suprarealismul în putrefacție, totul se poate închide sub același epitaf al neputinței și istovirii” € scria Marcel Iancu în numărul 100 al revistei Contimporanul.

Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, Marcel Iancu a lucrat ca arhitect. El a proiectat clădiri amplasate cu precădere în două zone ale Bucureștiului: zona de Nord și zona centrală. Încercăm să aducem în atenția cititorului imobilele ce se găsesc în zona centrală, fostul cartier evreiesc.

1. Ύn 1926, el construiește pentru tatăl său imobilul Herman Iancu, din strada Maximilian Popper 55, care va adăposti și atelierul de pictură al artistului, la ultimul etaj. [4] În prezent clădirea se află într-o stare deplorabilă.

Herman Iancu1
Imobilul Herman Iancu. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Herman Iancu2
Imobilul Herman Iancu. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

2. „Prima casă modernistă din Bucuresti”, după cum afirma chiar Iancu, construită între anii 1927-1929, este vila Jean Fuchs, din str. Negustori 27. Deși la început a fost privită ca o ciudățenie de locuitorii de atunci ai urbei, cu fațada ei expunând o fereastră unică la parter și trei „hublouri” la etaj, casa comandată de negustorul de vinuri Fuchs a atras atenția asupra tânărului arhitect.[1]

fuchs
Vila Fuchs, perioada interbelică. Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/36381841@N03/
fuchs3
Vila Fuchs în prezent. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

 

„Vecinii nu se dumiresc de ce, în locul vechilor geamuri strămoşeşti, casa nouă are o fereastră care merge de la un capăt la altul al zidului, ca o vitrină de morgă. Ochiul de pod, de obicei pe acoperiş, e aici în triplu exemplar, ca nişte cabine clasa I de vapor transatlantic, iar garajul pare sucursala crematoriului central.” [10]

Din păcate, această primă clădire care anunța viziunea modernă a lui Marcel Iancu este astăzi foarte deteriorată și ascunsă vederii trecătorului de un gard inestetic (probabil provenit din supraînălțarea neinspirată a frumosului gard din 1929).

3. Nu departe de această clădire, pe strada Caimatei la numărul 20 găsim imobilul ce poartă numele soției arhitectului, Clara Iancu. Aici a locuit familia și a avut, se pare, sediul „Biroul de Studii Moderne”, aparținând celor doi frați, Marcel și Iuliu. Blocul are câte un apartament pe fiecare etaj, iar la parter are spații pentru servicii și garaje.

Clara Iancu
Imobilul Clara Iancu. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

4. Tot în 1931 este datată și vila Jean Juster, din str. Silvestru 75, ridicată pentru bancherul Juster, o locuință luxoasă cu parter și trei etaje, la care se remarcă ferestrele tip „hublou”. Din păcate, modernizarea nu aduce întotdeauna beneficii și soluțiile contemporane aplicate caselor din alte epoci (termopan, zugrăveală care nu respectă intențiile autorului proiectului) nu fac decât să strice armonia formelor și culorilor originale.

Jean Juster1
Vila Jean Juster. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Jean Juster2
Vila Jean Juster. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Jean Juster3
Vila Jean Juster. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

5. Vila Paul Iluță, situată în str. Olari 23, a fost construită între 1931-1935, pentru o rudă de-a sa, farmacist, care extinde (în 1935) clădirea cu un laborator pentru produse farmaceutice. [4]

Paul Iluta1
Vila Paul Iluță. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Paul Iluta2
Vila Paul Iluță. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

6. Locul ocupat de clădirea de pe str. Paleologu nr. 5 are o poveste interesantă. Alexandru Paleologu consemnează, în Breviar pentru păstrarea clipelor, faptul că în acest loc se înălța o veche casă boierească din prima jumăƒtate a secolului al XIX-lea. Tatăl său a vândut-o din cauza datoriilor, iar în 1933 Marcel Iancu proiectează aici trei imobile pentru Jacques Costin, cumnatul său.[7]

Jacques Costin1
Imobilul Jacques Costin. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Imoblul Jacques Costin, intrarea. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Imoblul Jacques Costin, intrarea. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

Este foarte interesantă soluția aleasă pentru intrarea în imobil, care, cu fereastra aflată în prelungirea laturii de sus, parcă înglobează ușa pentru accesul la spațiile tehnice.

Vedere dinspre imobilul de la nr. 5. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Vedere dinspre imobilul de la nr. 5. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Vedere dinspre imobilul de la nr. 5b. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Vedere dinspre imobilul de la nr. 5b. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

7. În bd. Hristo Botev 34 găsim poate cel mai spectaculos proiect al lui Marcel Iancu, imobilul Solly Gold, care în plan are formă de pentagon neregulat. După cum aflăm din plăcuța informativă amplasată pe perete, există aici patru apartamente la parter și primul etaj, și un duplex la ultimele două niveluri. Se pare că duplexul mai păstrează elemente originale (scara interioară, barul, unele piese de mobilier). La intrarea principală se găsește o lucrare a Miliței Pătrașcu conturată în piatrムprin scrijelire, ce o înfățișează pe zeița vânătorii, Diana, acum imposibil de admirat de trecători din cauza gardului (asupra căruia s-a intervenit prin supraînălțare, stricându-i-se astfel forma inițială, și prin placare cu policarbonat) care o ascunde privirii.

Solly Gold 1
Imobilul Solly Gold. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Solly Gold 3
Imobilul Solly Gold, vedere dinspre intrarea principală. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

 

Milita Patrascu 2
Intrarea principală. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Milita Patrascu 1
Placa ornamentală. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

8. În aceeași zonă, la câteva străzi depărtare, se înalță maiestuoasă cea mai înaltă clădire construită de Marcel Iancu imobilul Frida Cohen.
Atât formele geometrice compuse cu ajutorul pieselor de gresie, cât și forma nemaiîntâlnită, de triunghi echilateral, a casei scărilor, atestă bogata imaginație creatoare a arhitectului și trebuie să recunoaștem că în ziua de astăzi cu greu mai întâlnim adevărata artă în construcțiile din jurul nostru.

Frida Cohen
Imobilul Frida Cohen. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

9. Pe str. Pictor Ștefan Luchian la nr.3, colț cu Calea Moșilor, o altă clădire proiectată de Iancu în 1935, un mic bloc interbelic cu apartamente de vânzare, poartă cu stoicism urmele lăsate de trecerea anilor.

Pictor Luchian 1
Imobilul din str. Ștefan Luchian. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Pictor Luchian ornament
Placa ornamentală. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Pictor Luchian usa
Intrarea. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

În partea dreaptă a intrării primitoare, în care recunoaștem „regula de trei” a stilului Art Deco (elemente grupate câte trei), ne încântă o altă lucrare a Miliței Pătrașcu, ca și la casa Solly Gold, conturată în piatrムprin scrijelire  de data aceasta înfățișând o scenă cu câteva personaje feminine care torc lână, cel mai probabil întruchipări ale Parcelor.
Cât despre interiorul unui apartament din acest imobil, redau descrierea detaliată și plină de claritate făcută de un vizitator impresionat de felul cum arhitectul a gândit până și cele mai mici amănunte:

„Este inedit faptul că apartamentul păstrează o cantitate considerabilă de mobilă integrată şi de detalii originale, gândite chiar de arhitect: dulapuri înzidite, nişe, poliţe, şemineu cu mobilier înglobat în golul aferent. Urmează o sumă întreagă de detalii, adevărată lecţie despre răbdarea şi consecvenţa la care ajungea, altă dată, gândirea arhitectului. Sunt detalii foarte greu de enumerat în totalitate: pardoseală ceramică din dale de mici dimensiuni în zonele reci, tâmplărie originală cu închizători de alamă, cămară cu ventilaţie proprie aflată între doi pereţi exteriori, numeroase depozitări înzidite, la cele mai diverse înălţimi, peste tot pe unde spaţiul permite, în zona bucătăriei şi a holului acesteia, dulap vertical în baie, cu nişe de aerisire încorporate, dulap de medicamente, tot în baie, poliţe decorative cu o compoziţie desenată de arhitect, tâmplărie dublă, impecabil păstrată, care include sistemele de jaluzele originale şi galeriile pentru perdele corespunzând formei pereţilor, opritoare pentru uşi incorporate în pardoseală etc.” [2]

10. Casa Poldi Chapier  intr. Gen. Ipătescu 4, construită de arhitect pentru prietenul său, avocatul Poldi Chapier.

Poldi Chapier1
Casa Poldi Chapier. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Poldi Chapier poarta
Poarta. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

11. Imobilul Poldi Chapier   str. Dimitrie Onciul 16A   investiție imobiliară cu scop lucrativ [4].

Dimitrie Onciul 16A
Imobilul Poldi Chapier. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

12. Imobilul Alexandrescu  str. Traian 179  probabil comandat de Mircea Eliade, fratele Corneliei Alexandrescu. Și aici, din păcate, culorile alese de noii proprietari (alb combinat cu verde), precum și ușa de la intrare, înlocuită, sabotează cu succes modernitatea clădirii.

Traian 179
Imobilul Alexandrescu. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

13. Imobilul David Haimovici  str. Olteni 12. Renovarea clădirii este destul de bună și putem admira atât ușa flancată de cele două ferestre tip „hublou”, cât și fațada laterală, deasupra căreia o pergolă împresurată de vegetație aduce un aer de prosperitate.

Olteni
Imobilul David Haimovici. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu
Olteni1
Intrarea. Sursa foto: Crisanta Măciuceanu

Bibliografie:
1. http://agenda.liternet.ro/articol/7497/Daria-Ghiu/Marcel-Iancu-un-Bucuresti-invizibil.html
2. http://www.igloo.ro/articole/a-locui-in-bucuresti-cu-marcel-iancu/
3. http://bucurestiinoisivechi.blogspot.ro/2009/08/3-case-arhitect-marcel-iancu.html
4. http://www.e-cart.ro/asociatia/ro/noutati/Traseu_urban_M.Iancu.pdf
5. http://www.observatorcultural.ro/Ein-Hod-popas-aniversar*articleID_20285-articles_details.html
6. http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2013/08/prin-cele-ce-se-vad-arhitectul-marcel.html
7. http://adevarul.ro/news/societate/marea-arhitectura-ruine-termopane-1_50ac988e7c42d5a663867712/index.html
8. https://casedeepoca.wordpress.com/tag/marcel-iancu/
9. http://designcatalina.blogspot.ro/2011/02/marcel-iancu-intre-arhitectura-si-arta.html
10. http://ler.is.edu.ro/~cr/index.php?page=person&id=249

 

Autor:  Camelia Scărlătescu

2 COMMENTS

  1. Foarte interesant articol, cu fotografii edificatore pentru intelegerea descrierilor textuale.
    Bucurestiul are comori de arhitectura, pacat ca nu se face un fond de intretinere si renovare a patrimoniului arhitectural.
    Si mai mare pacat, tag-urile fara noima pe peretii multelor constructii din Bucuresti. Graffiti-ul este o arta (considerata de unii) dar nu tag-ul care nu face decit sa murdareasca ceea ce este frumos intr-un oras.
    Bravo autoarei si fotografei, continuati de a descoperii si alte comori de arhitectura romaneasca.

  2. La clădirile din Bucureşti considerate reprezentative pentru modernitatea lor, se constată cu uşurinţă lipsa de regularitate geometrică şi structurală, alcătuirea întâmplătoare a structurilor în funcţie de posibilităţile rezultate din planul de arhitectură şi imposibilitatea practică de executare a unor intervenţii rezonabile pentru consolidare.
    La proiectarea lor au participat arhitecţi şi ingineri cu diferite niveluri de competenţă ceea ce se poate constata uşor prin examinarea ansamblului clădirilor construite în această etapă. Subliniem că şi antreprizele care le-au executat au avut niveluri foarte diferite de profesionalism şi, am putea îndrăzni să spunem, în multe cazuri, niveluri diferite de cinste/corectitudine
    Daca dorim pastrarea lor trebuie sa facem mai mult decat sa le admiram :SA LE CONSOLIDAM. Exista motive serioase sa apreciem ca aceste cladiri, care NU au fost proiectate pentru cutremur dar au suportat eroic cutremurele din sec.XX sa aiba , la urmatorul cutremur, soarta celor 23 de cladiri interbelice care au suportat cutremurul din 1940 dar s-au prabusit in1977. Din nefericire uitarea acestei tragedii (circa 1500 de morti) contribuie la nepasarea/indolenta zilelor nostre

LEAVE A REPLY