Pe urmele lui Marcel Iancu în cartierul evreiesc.

de Camelia Scărlătescu | 5.06.2015

 

Personalitate artistică de o complexitate deosebită, Marcel Iancu este unul dintre românii mai cunoscuți și apreciați dincolo de hotare decât în țara în care s-au născut și au creat o bună parte a vieții. Pictor, arhitect și eseist, grafician și scenograf de origine evreiască, Marcel Iancu s-a născut la 24 mai 1895 în București. Învață la liceul Gheorghe Lazăr, unde alături de colegii săi Tristán Tzara (pseudonimul lui Samuel Rosenstock) și Ion Vinea înființează revista Simbolul. Studiază apoi arhitectura la Zürich și tot acolo face parte din grupul care pune bazele mișcării Dada, alături de Tristán Tzara, printre alții. Urmează o perioadă petrecută la Paris, unde ia contact cu avangarda artistică europeană, după care revine în țară în 1922. Aici își va prezenta concepțiile estetice despre noua viață a orașului în revista Contimporanul, fondată împreună cu Ion Vinea.

Ne proclamăm în stare de revoluție permanentă față de tot ceea ce devine procedeu, sistem, rețetă și gargară în artă indiferent de ordinea lor cronologică: de la realismul osificat până la suprarealismul în putrefacție, totul se poate închide sub același epitaf al neputinței și istovirii scria Marcel Iancu în numărul 100 al revistei Contimporanul. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, Marcel Iancu a lucrat ca arhitect. El a proiectat clădiri amplasate cu precădere în două zone ale Bucureștiului: zona de Nord și zona centrală. Încercăm să aducem în atenția cititorului imobilele ce se găsesc în zona centrală, fostul cartier evreiesc.

Imobilul Herman Iancu

În 1926, el construiește pentru tatăl său imobilul Herman Iancu, din strada Maximilian Popper 55, care va adăposti și atelierul de pictură al artistului, la ultimul etaj. [4] În prezent clădirea se află într-o stare deplorabilă.

Vila Jean Fuchs

„Prima casă modernistă din Bucuresti”, după cum afirma chiar Iancu, construită între anii 1927-1929, este vila Jean Fuchs, din str. Negustori 27. Deși la început a fost privită ca o ciudățenie de locuitorii de atunci ai urbei, cu fațada ei expunând o fereastră unică la parter și trei „hublouri” la etaj, casa comandată de negustorul de vinuri Fuchs a atras atenția asupra tânărului arhitect.[1] „Vecinii nu se dumiresc de ce, în locul vechilor geamuri strămoşeşti, casa nouă are o fereastră care merge de la un capăt la altul al zidului, ca o vitrină de morgă. Ochiul de pod, de obicei pe acoperiş, e aici în triplu exemplar, ca nişte cabine clasa I de vapor transatlantic, iar garajul pare sucursala crematoriului central.” [10]

Din păcate, această primă clădire care anunța viziunea modernă a lui Marcel Iancu este astăzi foarte deteriorată și ascunsă vederii trecătorului de un gard inestetic (probabil provenit din supraînălțarea neinspirată a frumosului gard din 1929).

[prime_beforeafter before_image=”9731″ after_image=”1534″]

Imobilul Solly Gold

În Bd. Hristo Botev 34 găsim poate cel mai spectaculos proiect al lui Marcel Iancu, imobilul Solly Gold, care în plan are formă de pentagon neregulat. După cum aflăm din plăcuța informativă amplasată pe perete, există aici patru apartamente la parter și primul etaj, și un duplex la ultimele două niveluri. Se pare că duplexul mai păstrează elemente originale – scara interioară, barul, unele piese de mobilier. La intrarea principală se găsește o lucrare a Miliței Pătrașcu conturată în piatră prin scrijelire, ce o înfățișează pe zeița vânătorii, Diana, acum imposibil de admirat de trecători din cauza gardului, asupra căruia s-a intervenit prin supraînălțare, stricându-i-se astfel forma inițială, și prin placare cu policarbonat.

Imobilul Clara Iancu

Pe strada Caimatei la numărul 20 găsim imobilul ce poartă numele soției arhitectului, Clara Iancu. Aici a locuit familia și a avut, se pare, sediul „Biroul de Studii Moderne”, aparținând celor doi frați, Marcel și Iuliu. Blocul are câte un apartament pe fiecare etaj, iar la parter are spații pentru servicii și garaje.

Imobilul Frida Cohen

Atât formele geometrice compuse cu ajutorul pieselor de gresie, cât și forma nemaiîntâlnită, de triunghi echilateral, a casei scărilor, atestă bogata imaginație creatoare a arhitectului și trebuie să recunoaștem că în ziua de astăzi cu greu mai întâlnim adevărata artă în construcțiile din jurul nostru.

Vila Jean Juster

Vila Jean Juster, din str. Silvestru 75, datată în 1931, ridicată pentru bancherul Juster, este o locuință luxoasă cu parter și trei etaje, la care se remarcă ferestrele tip „hublou”. Din păcate, modernizarea nu aduce întotdeauna beneficii și soluțiile contemporane aplicate caselor din alte epoci (termopan, zugrăveală care nu respectă intențiile autorului proiectului) nu fac decât să strice armonia formelor și culorilor originale.

Imobilul Jacques Costin

Locul ocupat de clădirea de pe str. Paleologu nr. 5 are o poveste interesantă. Alexandru Paleologu consemnează, în Breviar pentru păstrarea clipelor, faptul că în acest loc se înălța o veche casă boierească din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Tatăl său a vândut-o din cauza datoriilor, iar în 1933 Marcel Iancu proiectează aici trei imobile pentru Jacques Costin, cumnatul său.[7] Este foarte interesantă soluția aleasă pentru intrarea în imobil, care, cu fereastra aflată în prelungirea laturii de sus, pare că înglobează ușa pentru accesul la spațiile tehnice.

 

Vila Paul Iluță

Vila Paul Iluță, situată în str. Olari 23, a fost construită între 1931-1935, pentru o rudă de-a sa, farmacist, care extinde, în 1935, clădirea cu un laborator pentru produse farmaceutice. [4]

Casa Poldi Chapier

Intr. Gen. Ipătescu 4, construită de arhitect pentru prietenul său, avocatul Poldi Chapier.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fill out this field
Fill out this field
Please enter a valid email address.
You need to agree with the terms to proceed

Menu