Garajul, pe atunci numit și „Palatul” Ciclop, a apărut în peisajul bucureștean în 1928 – o apariție inedită și una dintre primele expresii ale modernismului care va pune stăpânire pe capitală în perioada interbelică. Iată ce scria un jurnalist în Revista generală ilustrată în 1929, sub pseudonimul M. C. Roco: „Bulevardul I.C. Brătianu, care până acum un an-doi, somnola, trezit numai la lătratul unui câine sau la cântecul cocoșului de prin diferitele curți imense – acuma prezintă o forfoteală, o agitație, o mișcarea pitorească de muncă și activitate. Anul trecut, expropierea, deschiderea și alinierea Bulevardului, ridicarea garajului Ciclop, cu sutele lui de apartamente, garsoniere, magazine și birouri; transformarea casei Marghiloman- acuma, în anul acesta mișcarea de la noua clădire ce se va ridica pe vastul teren de 5000 m.p. al Prof. Dr. C. Anghelescu, cu fațadele spre bdul I. C. Brătianu și Str. Franklin. Ce bloc masiv și uriaș e plănuit a se ridica acolo!”[1]. Acest din urmă bloc era imobilul modernist Lido, al cărui bazin cu valuri artificiale va deveni celebru în epocă.
Expozițiile și recepțiile de la Garajul Ciclop
Garajul Ciclop în perioada interbelică
Nu doar înălțimea și arhitectura clădirii Ciclop anunțau sincronizarea cu Occidentul, ci și conținutul, urmând să adăpostească o altă expresie a modernității, de data asta tehnologice: automobilul. Acesta va fi o prezență din ce în ce mai constantă pe străzile orașului și în viețile bucureștenilor, fie ca mașină personală, fie, mai ales în timpul crizei economice și după aceea, ca taxi, mulți proprietari alegând să-și reorienteze automobilele către transportul public pentru că nu mai aveau bani să le întrețină. Automobilul va deveni de asemenea o expresie a emancipării feminine, spectacolul unei femei la volan nemaifiind deja o raritate la mijlocul anilor ’30. El le oferea femeilor o autonomie și o libertate de mișcare remarcabilă în raport cu dependența și subordonarea față de soț sau părinte din perioada antebelică.
Pe lângă automobile, Ciclopul a găzduit și expoziții ca cele ce se desfășoară în zilele noastre în Pavilionul Romexpo. Astfel, la începutul anilor ’30, au loc două evenimente importante: „Cum să fie căminul meu?” și „Expoziția Modei”.
Cea dintâi a reprezentat o adevărată sinteză a stilului modernist al epocii, fiind deschisă până pe 15 noiembrie 1931. Două etaje ale clădirii Ciclop au fost regândite și amenajate pentru a găzdui expoziția. Iată cum își făceau organizatorii reclamă în Realitatea ilustrată din 12 noiembrie 1931 „Tot ce are arta mai elegant și mai frumos și confort modern pentru un interior simpatic se poate găsi și cumpăra la această expoziție”. Spațiul a fost amenajat în „boxe” și „estrade”:
„Se văd saloane, sufragerii, dormitoare etc. Pe estrade sunt expuse covoare, cuverturi, perdele, perne, șaluri, mozaicuri, porcelanuri, cristaluri, un adevărat bazar din care să alegi tot ce-ți trebue pentru décor și îmbogățirea interiorului” [2].
Dar valoarea cu adevărat documentară a acestor reclame nu constă în textul lor, ci în imaginile care le acompaniază, cu ajutorul cărora pătrundem în intimitatea interbelicilor.
Pivniță amenajată de cei de la Mott, cunoscuți în epocă pentru șampania lor. Realitatea ilustrată, nr. 250, 12 noiembrie 1931.
Expoziția Modei a fost puternic promovată în presa vremii. Dacă în ziarul Adevărul este doar menționată, în revistele destinate mai ales publicului feminin, cum ar fi Realitatea ilustrată și Ilustrațiunea română, reclamele ocupă uneori o pagină întreagă. În numărul din 17 decembrie 1930 al Realității ilustrate întâlnim și impresiile unei doamne, „Albertine Ray”, cel mai probabil un nume inventat, în fața zecilor de standuri cu rochii, blănuri, pantofi, pălării, costume de baie expuse într-o manieră modernă și atrăgătoare : „…s-a deschis în capitală o nouă expoziție, care prin felul aranjamentului și al obiectelor expuse constituie o adevărată revoluție contra tradițiilor bucureștene, care ne-au obișnuit cu tejghele și vitrine stereotipe. Am vizitat standurile și fără să exagerez, pot afirma – ca una care am văzut diferite expoziții similare în străinătate – că marile capitale europene ar putea lua Expoziția Modei din București drept model pentru viitoarele lor manifestări în acest gen.”[3]
Prezentarea exaltată a detaliilor amintește parțial de amănunțita descriere a magazinului Au Bonheur des Dames din opera cu același a lui Emile Zola:
Reclamă din Realitatea ilustrată, nr. 255, 17 decembrie 1931.
„Tot ceeace a lansat geniul marilor couperi, în materie de modă, dela mantouri la pantofi, dela pălării la ciorapi, dela coliere la încălțăminte de iarnă, tot, dar absolut tot este reprezentat în stil grandios. Rămâi uimită de varietatea culorilor, de luciul mătăsurilor, de infinita măreție a modelelor expuse, îi scalzi privirile în visul dantelat pe care-l reprezintă vaporoasele piese de lingerie, te extaziezi în fața sutelor de nuanțe de ciorapi și muritoarea obicinuită rămâne perplexă, privind ultimele modele de coliere, strasse, brățări și bucle. Departamente speciale sunt rezervate pentru coafură, pentru blănărie, pentru articole de galanterie, pentru pălării si croitorie de ultimă expresie a rafinamentului.” [4] Pe lângă obiectele propriu-zise de îmbrăcăminte, erau organizate și „demonstrațiuni”, altfel spus prezentări de modă. În numărul următor, din 24 decembrie 1931, al revistei Realitatea ilustrată, găsim chiar o reclamă jucăușă, sub forma unei benzi desenate în versuri: „E iarna și Lolita disperată/ Își vede garderoba demodată/ Bărbatul: Ca să treci al modei hop/ Te duci la Expoziție, la Ciclop”.
reclamă în formă de bandă desenată, Realitatea ilustrată, nr. 256, 24 decembrie 1931.
Urmează apoi distihuri la fel de savuroase: Luându-și rochii cu multă fantezie/ Încearc-o elegantă pălărie. /Când ai picioare fine, de copilă/ Ciorapii-s o problemă dificilă. /Cu experiența-i vastă de cochetă/ Lolita-și ia o splendidă poșetă./ Coliere și parfum ca în povești/ Și o pereche de șoșoni rusești./ Când Moda-i pentru dumneata ispita,/ Vei proceda, coniță ca Lolita/ Și-ai să-nțelegi că are-un nobil scop,/ A Modei Expoziție la Ciclop. [5]
În iunie 1931, înaintea celor 2 expoziții despre care am scris, a mai avut loc un eveniment, dar de altă natură și cu mult mai grandios. Cu ocazia sosirii caravanei Citroen de la Brasov, după ce parcursese 20.000 km prin Europa, a fost organizatăî o recepție la Garajul Ciclop, unde au si fost de altfel garate mașinile din convoi. Peste 5000 de persoane s-au aflat in ziua sosirii in fata clădirii, miercuri, 3 iunie 1931. Pe data de 5 iunie a avut loc recepția in localurile garajului, la care, conform ziarului Adevărul, ar fi participat peste 10.000 de persoane:
„Seara a avut loc o grandioasă recepție oferită de Societatea Citroen la garajele Ciclop, unde peste zece mii de persoane, printre cari s-a remarcat tot ce elita Capitalei are mai distins, au defilat între orele 5-8 admirând exemplarele care compun caravana.”[6]
