Construit în 1935, după planurile arhitectului german Rudolf Frankel, imobilul Scala surprinde plăcut prin contrastul său structural, fiind alcătuit din două corpuri de clădire diferite din punct de vedere stilistic. Un prim corp, cel din partea dreaptă, privilegiază liniile curbe, sinuoase, pe când cel din stânga are un aspect de grilă, privilegiind liniile și unghiurile drepte.
Elev al arhitectului Eric Mendelsohn, Frankel transpune la București, prin acest imobil, atât raționalismul din Germania anilor ’20, cât și funcționalismul dinamic pe care îl promova profesorul său[1]. Apărut după Primul Război Mondial, raționalismul dorea restabilirea ordinii din punct de vedere social și estetic. Minimalismul și elementarul sunt exponentele acestui nou tip de clasicism, care risca să ducă, prin producția de masă, la uniformizarea și monotonia spațiului urban. Deși avea la bază aceleași principii ale minimalismului și utilitarismului (construcțiile trebuiau să răspundă nevoilor oamenilor), funcționalismul dinamic teoretizat de Eric Mendelsohn era împotriva standardizării, preferând o adaptare a imobilelor la istoria și specificul geografic al orașelor, percepute sub spectrul individualității[2]. Clădirile erau adaptate străzilor și țesutului urban din apropiere, corpul din dreapta al imobilului Scala fiind de exemplu curbat pentru a marca armonios intersecția străzii C. A. Rosetti cu bulevardul Magheru, pe atunci Take Ionescu.
Scala a fost conceput ca o clădire cu birouri și apartamente, având la parter spații comerciale și un cinematograf. În fotografia de mai sus, realizată de Willy Pragher în 1937, observăm șirul de magazine de la nivelul străzii: Putna, Debit special, Iulius Meinl, Drogueria Scala, P. Falk, Olymplex, acestea încadrând intrarea în cinematograf. În colțul curbat al clădirii se zăresc o copertină, niște mese și scaune, indicând prezența unui local de zi, unde cetățenii sau spectatorii care ieșeau de la film se putea răcori cu o băutură plăcută simțurilor.
Într-o altă fotografie, de pe blogul armyuser, putem observa reclame la berea Bragadiru și la vinuri ce erau probabil servite în respectivul local. În această imagine vedem și stația de tramvai care se afla dincoace de intersecția cu C. A. Rosetti, în dreptul blocului Algiu (cunoscut ca blocul Scala în perioada comunistă, pentru că avea cofetăria Scala la parter), prăbușit la cutremurul din 1977. Zărim de asemenea în extremitatea stângă unul din semafoarele simple ale epocii, care avea un singur „foc”, a cărui trecere de la verde la roșu era marcată și de un semnal sonor. Lângă clădire discernem stâlpii de fontă aduși din Germania care străjuiau bulevardele Take Ionescu și I.C. Brătianu (astăzi Magheru și Bălcescu) și care susțineau firele de tramvai. Erau numiți stâlpi Mannesmann și aveau în partea de jos un manșon care îi proteja – atât de bine, încât au rezistat până acum câțiva ani, când au fost scoși și aruncați, deși puteau fi recondiționați și expuși în alte părți ale orașului ca o parte din istoria Bucureștilor[3]. Presa vremii a anunțat, desigur, elogios inaugurarea cinematografului Scala, dotat cu aer condiționat și considerat „cel mai modern din țară”.
sursa: armyuser.blogspot.com
sursa: Universul, 17 noiembrie 1935
La inaugurare au participat chiar Regina Maria și Regele Mihai, pe atunci Mare Voevod de Alba Iulia, imortalizați într-o fotografie publicată de cei de la Realitatea ilustrată. Pentru a promova deopotrivă noul cinematograf și filmele urmau să ruleze într-însul, proprietarul a pus la cale reclame ingenioase pentru acea vreme pe străzile orașului. De pildă, pentru premiera filmului Cruciadele, un vagon de tramvai a fost transformat într-un mic castel medieval, purtând steaguri pe care era înscris, ca un blazon, numele SCALA.
