Dimineața, 29 aprilie 1931.
Am arătat că, de câtva timp se încearcă în Capitală o așa zisă „ameliorare” a pâinei, prin introducerea de diverse substanțe chimice apărute pe piață in acest scop. Am mai arătat că încercări asemănătoare s’au făcut și în Franța — încercări cari au provocat un imens scandal precum și în Olanda — pentru ca în cele din urmă falsificarea să fie prohibită. Pentru a înțelege bine despre ce e vorba, trebue să dăm câteva lămuriri. Vechea operațiune de panificare — singura care a rămas cea mai sănătoasă — comporta introducerea în aluatul, destinat să fie frământat, a unei cantități din aluatul conservat din ajun și anume pregătit pâinea obținută — prin acest mijloc — spun fabricanții conștiincioși— se păstrează proaspătă câteva zile și nu de-
vine indigestă. Din nefericire acest procedeu de frământare a fost înlocuit, de către mulți fabricanți în foarte multe țari, printr’altul destinat să grăbească, panificarea. Fermentarea rapidă astfel obținută produce o pâine care se usucă de-a doua zi, capătă o culoare cenușie și un gust amar. Dacă vom adăuga că pe lângă accelerarea fermentării procedeul are ca scop și creșterea putinței de a primi apa a aluatului — vom înțelege ce fel de pâine a început să consume și populația Capitalei.
Ne-am ocupat, în numărul trecu de constatările laboratorului de chimie industrială de pe lângă Camera de comerț și industrie din București. S’a dovedit, adică, întrebuințarea de către unii brutari a aluatului destinat să tragă apa în aluat, în proporție de 5-10 la sută peste cantitatea normală.
AMELIORARE SAU FALSIFICARE?
Iată, însă că chimia se amestecă. Există, în adevăr, două procedee pentru falsificarea pâinei. Unul se întrebuințează de către unii brutari a aluatului destinat să tragă apa în aluat, în proporție de 5-10 la
sută peste cantitatea normală. Paoul Lecoq — s’a încercat remedierea insuficientii în gluten a făinurilor, prin adăugarea, în propoție de 3 la sută, a făinurilor din fasole sau alte leguminoase. Aceast practică s’a întrebuințat mai ales în timpul războiului. Și, fără îndoială loturile de fasole ușor cianhidrată — au provocat ruinarea multor stomacuri pentru totdeauna.
SE CONSUMA PÂINE CHIMICĂ
Falsificarea pâinei la noi nu avea nici măcar scuza falsificatorilor din țările cari au un grâu sărac în gluten. Grâul românesc n’a dispărut. Dacă exportul lui a suferit un moment concurența rusească, azi e din nou căutat pe piața străină. Ca dovadă e că în interior prețul lui a sporit în ultimele zile cu circa 5000 lei la vagon.
De altfel regulamentul pentru controlul alimentelor, promulgat la 25 Aprilie 1930 spune într’un aliniat al art. 150: „Este oprită aducerea în comerț a făinei căreia i s’au adăugat substanțe minerale, fie în scop de a-i mări greutatea, fie în scop de a-o înălbi (azuragiu), de a-i îndrepta sau ascunde unele defecte. Este oprit de a se aduce în comerț făină înalbită prin procedeuri chimice”. Deasemeni în art. 154 spune:
„Este oprit a se pune în consumațiune publică pâinea care conține sustanțe minerale ca: alaun, sulfat de cupru sau de zinc adăugate fainei sau aluatului in scop de a înlesni panificarea”. Cu toate acestea în Capitală — și afirmația nu suferă contestare există azi foarte multă pâine chimică, fabricată prin întrebuințarea de substanțe anume în cel mai bun caz pentru înșelarea consumatorului, daca nu și pentru intoxicarea lui.
Serviciul sanitar nu știe nimic despre preparatele chimice falsificatoare plasate la mori și brutării?
DINU DUMBRAVĂ
