Dimineața, 22 mai 1931.
Vă duceți la Moși să-1 admirați pe vlăjganul înalt de 2 metri 30, sau dihania urâtă cu picioare de hipopotam, cu opt degete la fiece labă și care umblă pe brânci, animalic? Desigur! Vlăjganul merită să fie observat: e doar insul ce domină mulțimea!; fenomenul ce s’a născut cu piedestal, croit din linii largi ca statuile publice; e mai înalt de cât noi toți cu un bust; poartă o haină dintr’o jumătate magazin de manuictură, gheata 52, mănâncă o hală și bea o pivniță! Și dihania cealaltă merită o privire. Gândiți-vă, că deși umblă deabușilea cu labe păroase, înzestrate cu câte opt degete, e totuși femee! Se numește doar atât de candid, Lionela.
Dar spuneți drept, numai pentru ăștia vă deplasați la Moși? N’ați meditat o clipă la un senz mai profund al acestui for de sgomot, îmbulzeală, intoxicație? N’ați găsit că Moșii te fac să-ți dai seama cum nu se poate mai evident că în fiecare civilizat doarme „un om al pădurii”, un Tarzan, pentru care toată gama de simțiri se traduce prin chiote și exclamații?
Da! Aci ești în măsură să vezi oameni serioși, confecționați pentru viața de toate zilele din material grav, rigid, deveniți, ca prin farmec alții. Cum au trecut bariera, cum au pășit în zona supraluminată. asurzitoare, s’au transformat. Tarzan a ieșit la iveală!
Priviți: senatorul n’a mai găsit un locșor viran în severa lui persoană, unde să-și atârne panoplia de trompete și pocnitori; financiarul și-a denaturat o fizionomie (prețuită la bursă tot atât cât acțiunile lui), fixându-și un nas de carton, roșu și grotesc. Până și pretențiosul monden, acest artist al aparenței, acest maistru al izolării care evidențiază s’a cufundat cu colectivitatea stricătoare de personalitate.
Moșii sunt un generator de sociabilitate, o instituție ce amestecă în acclaș vacarm, în aceiaș bucurie primitivă, toate erarhiile.
FLORICELE, CONIȚĂ! Cred că și menirea Moșilor e să dea omului alte voluptăți, mai aproape de instinctul lui, de cât e în stare să-i acorde rafinamentul civilizației. Se poate compara plimbarea cu “Hupul“ la șosea, cu numai cele
cinci minute frenetice de „lanț”, duduie Baby? D-ta financiar cu mașină de calculat, și cinci telefoane în biroul „devizelor”, găsești un farmec mai activ, mai dinamic într’o nouă lovitură de bursă, de cât în solnița sau toaleta câștigate la „roată”? De ce, gurmandule, tu pentru care masa e o selecțiune și o artă (comanzi doar „bouilleabaisse” și stridiile deadreptul din Paris) te îndopi aci cu gogoși și mititei, serviți la „botu calului”, în tacâmuri suspecte, de mâini ce n’au cunoscut niciodată imaculata piele de căprioară a ober-ului? Am văzut aci cucoane, deprinse să refuze zece deserturi până să găsească unul pe plac, pamându-se după un fel de scamă de zahăr, fabricată de un aparat ruginit; sau după „floricele” preparate de neveste tuciurii, în tingiri din cari de bună seamă se ospătează acasă, în Barbă Rasă, și Grivei și scroafa!
ILUZII Miraj! Știți care e cel mai prețios? Egalitatea tuturor vizitatorilor în fața diferitelor „șmecherii”, cari numai în prospect, cer forță, iscusință, antrenament. Ați observat că la Moși toată lumea este la fel dibace, norocoasă? Poți să nu fi pus niciodată mâna pe o armă, fiți siguri că veți nimeri inima dorobanțului de tinichea, sau veți declanșa răpăiala toboșarului. Patronul „tirului” are grije să vă dăruiască această nevinovată satisfacție, atât de prețioasă in ochii „damei” ce vă însoțește. — Ai văzut, Nansico? — N’ași fi crezut că este un atât de strașnic ochitor, Jenică! Nu-i nevoie să vă scoateți haina și să scuipați în palmă la „încercarea puterii”. Vă asigur că oricare ar fi forța loviturii, capsa va pocni, sau se va aprinde sus, ca într’un vârf de catarg, luminița de glorie.
Aveți chiar dreptul de a vă fuduli: — Păcat că nu-i prăjina mai înaltă! Sau :— Ciocanul era prea ușori isbuteam și cu o singură mână! Moșii sunt generatori de optimism. Menirea lor e tot atât de indicată ca terenurile de sport, și plaja de soare. Vom trece altă dată în revistă, inventarul amuzamentelor și lucrurilor interesante. Deocamdată nu uitați să vizitați menageria d-lul Demetrian, „cu lei mari și mici și alte fiare sălbatice”.
FOX
