E vremea să nu se mai glumească cu această chestiune. Sunt oare traficanții de carne vie, de ambele sexe, atât de puternici încât nu există autoritate constituită care să-i trimeată la muncă silindu-i să renunțe la odioasa lor exploatare? Populația Capitalei, familiile de oameni cinstiți, trebuie să suporte la infinit vecinătatea caselor de toleranță și caselor de întâlniri cari se înmulțesc pe fiecare zi, risipite parazitar pe toate străzile.Nu se pot lua măsuri pentru curmarea scandalurilor zilnic petrecute la ușile și casele de toleranță. Străzile din vecinătatea traficului de carne vie rămân în stăpânirea proxeneților cari trăesc — toți — din aceiași ticăloasă exploatare a femeii.CARTIERE SUB TEROAREPreotul dela biserica din Crucea de Piatră, pe care l-am văzut dăunăzi deznădăjduit, trebue să sufere și mai departe insultele bandiților păzitori, cu cuțitul la brâu, ai zecilor de case de toleranță mai mult sau mai puțin sistematice din acest cartier al rușinei?; instituțiile de cultură au de luat învățăminte în vecinătatea caselor de toleranță stabilite pe străzile Belvedere, Imprimăriei și cheiul Dâmboviței?; vechea biserică Brezoianu trebue să suporte apropierea câtorva adăposturi ale traficanților de carne vie constituiți în trust?; str. Râureanu și toată vecinătatea trebue să fie părăsită de familiile cinstite pentru că acolo stăpânesc proxeneții și acoliții lor?Legea sanitară și de ocrotire care desființează — nu prostituția — dar traficul de carne vie a rămas neaplicată fiindcă așa au decis proxeneții? Nu se mai aplică numai acest capitol din legea întreagă?Neglijență ? Nepăsare? Nimeni nu s-a convins că oricât banul n-ar avea miros — de astă-dată duhnește? O LACUNĂ CARE NU EXCLUDE APLICAREA LEGII Este adevărat. Legea sanitară și de ocrotire are o lacună. Nedesființând prostituția, pe care o socotește ca un rău necesar supus controlului sanitar și polițienesc — legea

nu spune ce destinație să se dea femeilor cari suprapopulează casele de toleranță. Sunt, în adevăr, femei cari au ajuns sub robia traficanților de carne vie în așa hal de abrutizare, încât n’ar putea rămâne de sine stătătoare. Viața de continuă umilință a nenorocitelor analfabete ademenite de prin toate meleagurile țării le-a imprimat o pasivitate desăvârșită. Ce s’ar putea face aceste femei cari s’au deprins să suporte actulsexual în mod automat, repetându-l până la cifre Îngrozitoare, cari nu mai cunosc din viață decât această repetare nesfârșită, ucigătoare?Legea prevede trimiterea prostituatelor fără căpătâi la urma lor. Și acolo? Infectarea satelor? Sfârșitul într-o ticăloșie și mai cumplită? Casa de sănătate? Morga? Scriitorul acestor rânduri vorbea mai de mult cu dr. Tânăsescu, directorul general al serviciului sanitar municipal, despre o casă de reeducare a victimelor traficului de carne vie la viață. Fără îndoială că o astfel de instituție e neapărat necesară. Problema prostituției nu se rezolvă numai cu o dispozițiune sanitară aplicată pe cale polițienească. Nu se rezolvă numai. Însă INCEPUTUL REZOLVĂRII trebue să consiste în aplicarea acestor dispozițiuni așa cum glăsuește legea care poate fi incomplectâ, însă, care e perfect operantă.SCANDALUL SĂ ÎNCETEZE În starea actuală s-a obținut o întreagă serie de rezultate cu totul nedorite de leguitori. În primul rând prostituția a sporit, casele de toleranță autorizate și cele clandestine se înmulțesc cu frenezie cu și fărăfirma camerelor mobilate, scandalul traficului de carne vie a devenit permanent și pretutindeni manifestal, — casele de întâlniri se lăfăesc într-o impunitate masivă — proxenetismul a devenit o industrie dominantă In cuprinsul Capitalei. E vremea ca gluma sinistră să înceteze. Teoria inoperanțelor trebue să ia sfârșit atunci când e vorba de liniștea unul oraș întreg azi condamnat să suporte stăpânirea exploatatorilor de femei.