De sărbători, ne-am gândit să facem o comparaţie între Crăciunul şi Revelionul interbelic şi cele comuniste, iar rezultatul a fost mai amuzant decât ne-am fi aşteptat şi plin de surprize. Am răsfoit „Scânteia”, ziarul principal al patriei și „Realitatea ilustrată”, din anii 1948-52, şi am cules cele mai sugestive imagini și texte, de un umor astăzi involuntar.
Trebuie să ştiţi că în „Scânteia” din primii ani ai regimului, cuvântul „Crăciun” nu apare nicio clipă. Nici cel de „brad de Crăciun” (sau „pom de Crăciun”), evident, acesta fiind numit „pomul de iarnă”. Pe atunci, Moş Gerilă încă nu exista sau cel puţin numele său nu apare în numerele pe care le-am consultat.
Probabil a fost introdus şi promovat ceva mai târziu. În plus, fapt deloc surprinzător, dacă presa interbelică abundă în reclame, sufletul capitalismului, cea comunistă din anii ’49-’52 este complet lipsită de aşa ceva. Abia în anii ’60 îşi va face tiptil apariţia un straniu hibrid: reclama comunistă, făcută desigur unor produse integral confecţionate în întreprinderi de stat.
Vă lăsăm acum să admiraţi imaginile, ca să nu se spună că facem prea multă campanie pro-capitalistă. Nu ne vom abţine însă de la comentariile ironice, acolo unde va fi cazul.
sursa: Realitatea ilustrată, 26 decembrie 1939.
Dacă „Realitatea ilustrată” îşi delecta cititorii cu fragede domniţe din cetatea Hollywood-ului, „Scânteia” din 1949 scria despre articolul Anei Pauker publicat în „Pravda”. Feminitatea se schimbase: singura femeie veritabilă era Republica Populară Română, încarnată de tovarăşa conducătoare.
Un articol al tovărașei Ana Pauker în Pravda. sursa: Scânteia, 31 decembrie 1949.
Iar dacă revistele interbelice publicau adesea imagini cu colindători, „Scânteia” din 1949 se hotărăşte să preschimbe steaua ce sus răsare în steaua roşie de la răsărit. Iată colindul omului nou.
Am pomenit că Moş Crăciun nu apărea în primii ani ai regimului în ziarul „Scânteia”. Găsim, în schimb, un foarte interesant elogiu adus lui Mao Cra Tsiun pe 24 decembrie 1950. Abia în 1950 organul oficial al propagandei va ura publicului cititor un „An nou” socialist şi fericit. Până atunci, 31 decembrie era doar ziua proclamării republicii populare. De Anul nou, în 1952, s-a lăsat cu urări…fierbinţi, poate chiar şi nişte pupături ruseşti, din partea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru marele conducător I.V. Stalin.
Cazul „Realităţii ilustrate”, far al mondenităţilor şi spiritului interbelic, este unul particular. Aceasta îşi va continua apariţia până în 1949, însă îşi va schimba radical discursul într-unul pro-comunist.
sursa: Ilustrațiunea română, 1933.
Spre deosebire de „Scânteia”, revista va consacra un articol „Primului Crăciun în Republica Populară Română”, însă va elimina vechile articole despre însemnătatea religioasă a sărbătorii, precum şi frecventele reclame la produse decadente ca bomboanele cu ciocolată, berea Bragadiru sau ciorapii Adesgo. Nici această revistă, atât de importantă pentru interbelici, nu se putea abţine, sub noul regim, să publice articole de interes naţional şi tematică festivă.
