100 de ani trec într-o clipă. Şi nici nu mai recunoşti de multe ori, din capătul de acum al veacului, cum arăta el la începuturi. În 1916 se intra, de pildă, în război, femeile abia începeau să meargă pe bicicletă, iar automobilul rula cu un blând 60 de km la oră, cel mult, pe străzile încă nu foarte netede (nu că acum ar fi) ale capitalei. Moravurile s-au schimbat şi ele: am pierdut eticheta, balurile, grădinile de vară, duelurile, complicatul şi anevoiosul proces al seducţiei, scrisorile de amor. Unele moravuri însă nu s-au schimbat niciodată- cum ar fi cele politice. Bâlci, scandal şi balet legislativ, oscilând între teatru de varieteu şi acrobaţii derizorii, politica a rămas o treabă haotică şi grotescă.
Şi la ce oglindă am fi putut apela, dacă nu la „Furnica”, revista de satiră şi umor fondată în 1904, pentru a ne privi beteşugurile de-acum un veac? Dar atenţie, oglinda asta nu deformează. Doar îţi pune melon, veston şi baston. În rest, ne arată aproape neschimbaţi, în ciuda trecerii timpului.
Mai jos am pregătit câteva caricaturi din sus-numita revistă, despre cum eram şi încă suntem. Politiceşte vorbind.
*
Lume, lume, Circul de Stat va prezintă un număr senzaţional! Animale monstruoase, crocodili vorace (poate şi varani), balerine peste fire, numere de echilibristică şi salturi mortale (din lac în puţ), numai şi numai la târgul Moşilor! Doar un vot intrarea!
Ciudat lucru că anul acesta alegerile locale vor fi pica pe 5 iunie, taman când, pe vremuri, târgul Moşilor, sărbătoare cu iz de bâlci şi carnaval, era de obicei în toi în capitală.
Dacă nu era circ, politica era, pe la 1910, un teatru de marionete, în care candidații erau trași de sfori, iar cetățenii trași pe sfoară.
sursa: Furnica, nr. 38, mai 1914.
Nu doar „prințipurile” erau aceleași (sau mai degrabă absența lor), ci și practicile. De alegeri aveau loc, de pildă, și minuni, demne de Sfintele Scripturi. Nu rareori se întâmpla ca răposații să se ridice din mormânt si să umble pe la urnele electorale.
În privinţa discursurilor politice se purta şi atunci, ca şi acum, să spui nu ce ai tu de gând să faci, ci ce prăpăd o să facă celălalt. Aşa că injuriile reciproce şi acuzaţiile umpleau atât gazetele, cât şi zidurile şi stâlpii oraşelor prin afişele electorale, în care se striga „Hoţii!” de ambele părţi. Prilej pentru păsările de noapte, doamnele trotuarelor promiscue, să facă observaţii și comparații dintre cele mai subtile.
Cetăţeanul nu făcea nici el alegeri prea izbutite s-o recunoaștem. Principiul pare să fi fost acesta – inteligenţa trebuia să descrească pe măsură ce se urca spre vârful ierarhiei. Acolo, în aerul tare al puterii, inteligenţa tindea uneori spre zero. Dar cetăţeanul nu era turmentat de la natură. Politicienii erau cei ce-l turmentau. La propriu şi la figurat, după cum vedem din această amuzantă şi inspirată reclamă la vinul Ştirbey din perioada electorală. Ah, politica, această licoare care ţi se urcă la cap!
sursa: Furnica, nr. 37, mai 1914.
Nu-i aşa că, uitându-vă în oglindă, l-aţi recunoscut pe străbunicul dumneavoastră, cu melon, veston şi baston, citind nedumerit, mirat şi în cele din urmă enervat gazetele epocii? Şi încercând, în timp ce bătea străzile capitalei cu treburi, să descurce cu mintea lui iţele politicii? Iar bietul de el, obosit de gânduri, ajungea la sfârșit de zi, cu gazeta mototolită, în faţa unui împăciuitor ţap de bere, cu guler spumos și delicat, discutând, evident…. tot politică, bat-o vina, cu amicii într-o grădină de vară sau o cârciumioară.