Dimineața, 23 Aprilie 1931.
Împrejurimile Capitalei au început să fie tot mai des teatrul atacurilor banditești. Recent a fost jefuit vagonul poștal al trenului de Giurgiu. Un număr de călători automobiliști au fost opriți și atacați de tâlhari lângă Otopeni.
Dacă tâlharii cari au jefuit trenul de Giurgiu n-au putut fi descoperiți și arestați nici până astăzi, în schimb după tâlhăria dela Mercurea Ciucului, bandiții, dela Otopeni au putut fi prinși.
Șeful bandei însă, care se zicea că s’ar fi adăpostind în București, deși identificat și căutat de poliție cu asiduitate, n’a putut cădea încă în mâna autorităților până astăzi. Și crede că, datorită acestui fapt avem de înregistrat noul atac banditesc săvârșit Vineri seara, în preajma Capitalei, atac din care reese odată mai mult tenacitatea bandiților.
ATACUL DE LÂNGĂ CHITILA
După amănuntele pe cari le posedăm până acum, iată împrejurările în cari a fost săvârșită această nouă tâlhărie: Marți seara pela orele 9 și jumătate, un automobil de piață ce se ducea spre Pitești, condus de șoferul Zenovie Miciulescu — având ca pasager pe d. Ștefan Antoniu, secretarul prefecturii județului Argeș — când a ajuns pe soseaua București- Chitila, pe distanța cuprinsă, între kilometrul 7 și 8, a fost nevoit să oprească. Drumul era barat cu un cablu puternic de sârmă, așezat dea curmezișul șoselei și având capetele legate de stâlpii scurți de lemn ce limitează drumul deoparte șt de alta, marcând totodată șanțurile soselei. Pentruca obstacolul să poată fi observat mai cu înlesnire, tâlharii au avut grije să agațe de cablu, din distanță în distanță, bucăți de hârtie albă.
Odată mașina oprită își făceau apariția din șanțul șoselei doi necunoscuți, cari după ce au tras în aer câte un foc de armă, pentru a intimida pe șofeur și pe călători, s’au îndreptat spre ei cu revolverele întinse și cu amenințarea că, de vor încerca să opue vre-o rezistență sau să dea alarma, vor fi uciși fără milă.
Atât șofeurul cât și secretarul prefecturii de Argeș, au fost coborâți din mașină și percheziționați. D-lui Antoniu i s’a luat suma de 4.000 lei, cât s’a găsit că avea asupra sa.
ALT AUTOMOBIL OPRIT
La câteva minute după aceasta apăru pe șosea un al doilea automobil în care se afla d. Const. Niculescu, secretarul fabricii de zahăr dela Chitila împreună cu solia și copiii. Bandiții procedară la fel și cum, ca măsură de prudență nu căutau decât bani — alte obiecte de valoare ca bijuteriile de pildă, considerând că, la un moment dat s’ar putea să-i trădeze — au luat și dela d. Niculescu 3.600 lei, singurii bani ce îi avea în portvizit.
A TREIA VICTIMA
De abia terminară cu jefuirea secretarului fabricii de zahăr, când se opri deodată în fața obstacolului, un al treilea automobil în care se găsea d. Bistrițeanu, directorul fabricii de zahăr dela Chitila. Dela d-sa bandiții — cari, după cum am arătat, erau numai doi la număr — au avut o prodă ceva mai satisfăcătoare, căci cu prilegiul percheziției
la care l’au supus, au găsit asupra d-sale suma de 20.000 lei.
ÎNȘTIINȚAREA AUTORITĂȚILOR
După aceasta de a treea operațiune, tâlharii, de teama, de sigur, de a nu fi cumva surprinși, au făcut cunoscut victimelor să nu încerce a’și continua calea mai curând ca, după trecere de o oră, dacă nu vor să’și riște viața, au pornit-o peste câmp, dispărând în negura nopții. În sfârșit când victimele s’au ridicat din șanțul în care fuseseră imobilizați și și-au putut vedea de drum prima grije, a fost să reclame cazul autorităților. S’au dus la circumscripția 37 polițienească, unde au făcut cunoscut pățania lor.
Din nenorocire, comisariatul de poliție nu e prevăzut cu telefon, astfel că faptul n’a putut fi adus la cunoștința autorităților din Capitală decât după orele 3 noaptea. Când, în sfârșit vestea a fost aflată aci, reprezentanții autorităților s’au pus în mișcare și la fața locului a și plecat îndată, d. Judecător de instrucție Ionel Stănescu, titularul cabinetului VII, însoțit de procurorul de serviciu și de un comisar din Siguranța Capitalei, spre a face primele investigațiuni.
IDENTIFICAREA UNUIA DINTRE BANDIȚI
La locul unde a fost săvârșită tâlhăria nu s’a putut găsi nici o urmă edificatoare. Magistratul instructor și însoțitorii săi, s’au îndreptat către gara Chltila, unde cercetările începute au avut un rezultat îmbucurător. Aci, cu prilejul interogării casierului gării, judele instructor a putut afla că, printre puținii pasageri cărora le vânduse bilete de tren în acea seară, a fost unul mai principal care a luat un bilet până la Iași pentru acceleratul ce plecă din București la orele 10 și 5 minute seara, ceea ce înseamnă cam după trecere de jumătate dc ceas dela făptuirea tâlhăriei.
După semnalmentele date de casier, unite cu cunoștințele d-lui judecător Stănescu — care, după cum se știe, s’a ocupat îndeaproape cu anchetarea bandiților dela Otopeni și Mercurea Ciucului — s’a putut face imediat deducția că, cel care luase biletul de tren pentru lași nu e decât capul bandei. Convingerea anchetatorilor este că, noul atac banditesc nu poate fi decât tot opera acestui tâlhar.
SE AȘTEPTA O PRADA BOGATA
Nu știm până la ce punct poate fi verosimilă versiunea că, — întocmai ca și atunci când s’a făptuit atacul banditesc dela Otopeni — tâlharii așteptau și acum o pradă extrem de bogată: era vorba nici mai mult nici mai puțin, de însemnata sumă de 2.500.000 lei, pe care un mare industriaș o ridicase în ziua aceea dela o mare bancă din Capitală și care în drumul său spre Pitești, urma să treacă seara prin acel punct cu automobilul. Aceasta era „lovitura” urmărită de tâlhari, după informațiunile culese de ei de cu vreme, ceeace nu le-a succes însă, întrucât, datorită unei pene de motor la automobil, posesorul mărci sume de bani, vizată de bandiți, n’a trecut prin punctul unde se așezaseră la pândă tâlharii, decât la o oră mai târziu după ce ei jefuiseră pe ceilalți drumeți și când deci de teamă de a nu fi surprinși, renunțaseră la ținta urmărită la început.
L LEFTER
