Dimineața, 7 iunie 1931.
Dar începusem să mă cam îndoesc, căci „domnul” acela, foarte îndrăzneț și impotuos, a început să facă scandal și a chemat chiar gardistul. Intre timp a început să se adune lumea la ușa prăvăliei mele. — l-am dat o hârtie de 500 lei și acum nu vrea să-mi dea restul! — vocifera el. — Hârtia a pus-o în tejghea… Căutați… E ruptă puțin la un colț și pe margne are scris cuvântul: „Europa”…Intimidat de scandalul, care lua proporții și spre a evta prelungirea acestei scene penibile, compromițătore pentru mine și prăvălia mea, i-am dat pungașului 450 lei, restul ce pretindea. După ce a plecat cu banii și cu un obiect, în valoaro de 50 lei, pe care-1 „cumpărase”, mi-am adus aminte că hârtia de 500 lei, cu semnul, caro era într’adevăr la mine, o primisem, dar nu dela dânsul, ci dela tânărul care venise mai înainte și care era complicele acestuia din urmă. Totul fusese înscenat cu destulă dibăcie, astfel că am fost mistificat eu, cât și un alt domn comerciant din str. Lipscani, care a fost înselat cu o mie de lei, tot prin același sistem”.
REP.